In ultimul timp asistam la o adevarata inflatie a sondajelor de opinie. Nu este partid in Iasi - mai mare sau mai mic - care sa nu fi cheltuit o suma considerabila pentru a afla care mai sunt parerile electoratului iesean in legatura cu viata politica de pe malurile Bahluiului sau ale Dimbovitei. Folosit cum trebuie, un astfel de chestionar se poate dovedi o investitie pe termen lung, o importanta sursa de linii directoare in hatisul tot mai incurcat al politicianismului romanesc.
Doua lucruri ies, de la inceput, in evidenta, de fiecare data cand vine vorba de un anumit sondaj. In primul rand, intotdeauna, cel care a initiat respectiva ancheta are o pozitie privilegiata. Aplicandu-se principiul "dau un ban (citeste cateva mii de dolari) dar stau in fata", partidul care a comandat sondajul primeste, in plus, ca un gest de recunostinta, probabil, cateva procente bune. De pilda, sondajul dat publicitatii, cu putin timp in urma, de catre Partidul Democratiei Sociale din Romania, prezinta un PDSR supradimensionat, ai carui oameni politici, parlamentari sau consilieri, se afla la distanta mare de principalii urmaritori, in cursa pentru castigarea simpatiei electoratului. La fel, in ancheta ceruta de PUNR, cel mai incoruptibil partid este, bineinteles, cel al lui Valeriu Tabara. La polul opus se afla PDSR! Cu toate acestea, PUNR a anuntat ca, in localitatile in care nu va prezenta candidat la primarie, va fi sprijinit partidul lui Iliescu. Nu mai are rost sa vorbim de sondajul initiat chiar de primarul Iasului, care-l prezinta pe Constantin Simirad drept omul providential pentru aceasta urbe.
In al doilea rand, fiecare sondaj dispune si de cateva anexe secrete, unde cifrele se arata, de aceasta data, in adevarata lor lumina, mult mai exacte si tocmai de aceea mult mai utile.
La urma urmei, la ce foloseste un sondaj? Dincolo de caracterul pur informat
