600 de pagini de fervoare intelectuală
A apărut o carte a cărei lectură captivează şi extenuează: Memoriile mandarinului valah. Ea este un alcool prea tare pentru cititorul de azi.
Autorul cărţii aparţine unui alt regn decât scriitorii din vremea noastră. Este un bărbat mereu în ofensivă, un intelectual cu o gândire efervescentă, un scriitor care desface şi comprimă limba română ca pe un acordeon. El nu încape în nici o clasificare, nu neapărat pentru că ar fi gigantic, ci pentru că mereu... se mişcă. Impetuozitatea lui se asociază, în mod curios, cu o desăvârşită politeţe. Dacă printr-un miracol şi-ar face apariţia în mijlocul nostru, al celor de azi, ar produce încurcături nedorite. în comparaţie cu el, mulţi scriitori ar părea anemici şi mulţi ziarişti ar semăna a mahalagii. Scriitorii l-ar acuza de amatorism, ziariştii l-ar ataca în haită, iar SRI-ul l-ar urmări.
Publicarea acestei cărţi provocatoare la Editura Albatros nu reprezintă un accident. Directoarea editurii, Geta Dimisianu, se străduieşte de mai multă vreme, prin iniţiativele ei editoriale, să demonstreze că avem mari bărbaţi în cultura română, pe care ar trebui să-i recunoaştem ca precursori şi să-i luăm ca termen de comparaţie dacă vrem să ieşim din mediocritatea în care ne zbatem. Ca mama lui Ştefan cel Mare, cea din viziunea lui Bolintineanu, Geta Dimisianu îi spune fiecărui scriitor de azi: du-te la masa de scris, pentru cultura română mori, şi-ţi va fi mormântul coronat cu flori!
în carte sunt reproduse însemnări din mai multe caiete, pe care Securitatea le-a confiscat în 1958 şi pe care Nadia Marcu Pandrea , fiica scriitorului, le-a recuperat după 1989. Pe baza lor, scriitorul intenţiona, probabil, să-şi redacteze cândva, în linişte, memoriile. Existenţa mai multor caiete se află la originea compartimentării cărţii, al cărei sumar arată astfel: Jurna
