•Datorita unor neconcordante dintre Codul Penal si cel de Procedura Penala, arestatii nu au posibilitatea de a cere sa fie pusi in libertate contra unei garantii materiale •In proiectul de modificare a legii penale nu se incearca repararea erorii •Ca urmare, prevederea eliberarii pe cautiune tinde sa fie uitata inainte de a fi practicata
Pana in anul 1992, in Romania nu exista practica legislativa penala a punerii in libertate pe cautiune, acest model fiind considerat de catre comunisti ca unul "imperialist", care nu are ce cauta in legislatia tarii. Romanii s-au dat in rand cu lumea civilizata la doi ani dupa revolutie, cand a fost modificat Codul de Procedura Penala, in care s-a introdus articolul prin care invinuitii sau inculpatii arestati pot fi pusi in libertate la cerere, contra unei sume de bani care sa garanteze ca acestia nu se vor sustrage ulterior urmaririi penale. Suma depusa este restituita inculpatului in cazurile in care acesta este achitat, condamnat cu suspendare sau la amenda, fiind retinuta de catre stat in eventualitatea ca acesta este condamnat sau se dovedeste ca s-a sustras sau a impiedicat buna desfasurare a cercetarilor judecatoresti. La vremea aceea, cuantumul maxim al cautiunii se ridica la suma de 100.000 de lei, care trebuia achitata la CEC, chitanta fiind necesara la dosar in momentul in care inculpatul solicita prin avocat punerea in libertate. In acea perioada s-au intalnit mai multe cazuri, in care unii arestati pentru fraude de cateva milioane, puteau sa scoata din buzunar 100.000 si sa solicite ulterior punerea in libertate.
Din noiembrie 1996, de la ultimele modificari operate de Legislativ in Codul Penal si in Codul de Procedura Penala, taxa pentru eliberarea pe cautiune a fost fixata la minimum doua milioane de lei, neexistand un plafon maxim, cuantumul sumei fiind lasat la libera alegere a judecatoril