Datul în petec

Concomitent, Contemporanul din 2 martie şi noua publicaţie Observator cultural (a cărei apariţie România literară a salutat-o în numărul trecut) din 2-6 martie au publicat un articol al dlui Mihai Dinu Gheorghiu care ia apărarea dnilor E. Reichmann şi G. Voicu, doi mistificatori notorii, în polemica legată de pretinsul antisemitism din unele medii intelectuale româneşti. Nu ştim cum s-a ajuns la un procedeu inuzual ca acesta, al publicării aceluiaşi text în două reviste diferite. Aşteptăm fie scuzele autorului, fie pe ale editorilor. în orice caz, nu credem că meritele articolului ar fi la originea repetării lui. Din contra, ni se pare o gravă inadvertenţă publicarea acestui text incorect şi imoral. Descoperim acum că dl Gheorghiu împărtăşeşte convingerile dnilor Voicu şi Reichmann cu privire la antisemitismul care ar caracteriza un grup important de intelectuali români, rezultat al absenţei unui "examen critic" de care "cultura românească are în continuare nevoie". Dacă dl Gheorghiu şi prietenii ideologici ai d-sale ar fi făcut cu adevărat acest examen, am fi fost scutiţi de învinuiri aberante, precum aceea că directorul editurii Humanitas ar fi "exegetul entuziast al unor filosofi naţionalişti, al căror trecut fascist l-a ocultat sistematic" (e vorba de Ernest Bernea şi Petre Ţuţea) sau că ar fi reeditat "necritic" opera "unora dintre maeştrii intelectuali ai extremei drepte româneşti." Oare de unde ne e cunoscut acest limbaj? Dl Gheorghiu nu dă nume, dar e limpede că "patrimoniul cultural problematic" pe care dl Liiceanu l-ar fi repus în circulaţie este constituit de opera lui Eliade, Cioran şi a altora ejusdem farinae. Stângăcia în exprimare a dlui Gheorghiu vine din frecventarea unei stângi ideologice specializate în confundarea liberalismului cu extrema dreaptă şi în proclamarea ideologiilor de stânga ca deţinătoare ale adevărului. Am