Cineva din interiorul puterii a vrut ca actuala coalitie sa nu mai existe. N-a fost sa fie PD a invins! Ba nu, PNL a cistigat. Da, dar presedintele? Nu el a transat criza? Dar taranistii, care au stat cumintei, lasindu-i pe ceilalti sa-si sparga capetele? N-or fi ei cei mai cistigati? Si tot asa, pina ajungi, daca urmaresti presa acestor zile, sa nu mai intelegi nimic. Cel putin presa scrisa de ieri te lasa perplex. Un ziar care i-a sustinut copios pe liberali titreaza ranchiunos: "PD a cistigat!". "Cotrocenii lasa PD in ofsaid", sustin altii. Un ziar jenant de prezidential baga mare: "Presedintele rupe pisica!" si da un "sah mat" tuturor. Daca insa nu-l inghiti pe presedinte, vezi cu totul altceva. Ba ca "papusarul de la Cotroceni a tras cortina", ba ca "isi face soclu calcindu-l in picioare pe Isarescu", cum titrau ieri doua ziare antiprezidentiale. Si cu aceasta ajungem la prima concluzie. Criza Babiuc nu a avut nici o logica interna care sa merite a fi inteleasa. A o analiza din perspectiva unui joc cu invingatori si invinsi pare cel putin inutil. Semnificatia ei trebuie cautata, poate, in alta parte, iar pentru aceasta e suficient sa ne intrebam de unde a pornit totul. A spus-o la un moment dat chiar cel de la care i se trage numele, Victor Babiuc, intr-o emisiune de televiziune. Spunea fostul ministru al Apararii ca, daca nu si-ar fi dat demisia din PD, cariera sa politica s-ar fi incheiat in cel mai scurt timp. Simplu ca buna ziua. Dorinta si vointa unui singur individ aflat la un anumit nivel al puterii de a-si rezolva o problema personala au fost suficiente pentru a se declansa o criza politica de proportii. Ceea ce nu s-a sesizat sau a fost ignorat pe tot parcursul crizei a fost faptul ca intre cel care a declansat-o, Victor Babiuc, si ceea ce a urmat nu a existat aproape nici o legatura. Totul a fost un prelung sir de lovituri si contralovituri, in care ca