A devenit aproape banal sa spui ca bolnavii nostri de SIDA sint de doua ori condamnati la moarte. Boala, inca incurabila, le-a ucis orice umbra de speranta. Prima sentinta: vor muri. La aceasta se adauga si faptul ca finantatorii programului national de SIDA ii trateaza doar cu indiferenta. A doua sentinta: vor muri mai repede. Un lucru insa si mai ciudat este faptul ca, pentru societate, bolnavii de SIDA, mai ales copiii, sint deja morti. In afara unui cerc restrins de prieteni - a se citi prieteni adevarati -, familie, medici si de ceilalti aflati in aceeasi situatie, nimeni nu ii mai vede. Nimeni nu ii mai atinge, nimeni nu le mai vorbeste, nimeni nu ii mai cunoaste. Nimeni. O super-fetita de doar 11 ani, bolnava de SIDA, pe numele ei, Cornelusa Mariuta, doreste sa iasa din cusca imaginara desenata de societate, dovedind lumii ca ea nu are nevoie sa vorbeasca cu societatea pentru ca si-a gasit un altfel de interlocutor. Ea vorbeste cu Dumnezeu. Care este diferenta intre leprosul din Evul Mediu si copilul roman infectat cu HIV? In Franta Evului Mediu, dupa o ceremonie tinuta de un preot, in care bolnavul de lepra asista la propria lui inmormintare, acestuia i se dadea o haina inchisa la culoare dupa care putea fi recunoscut de la distanta, o pereche de sandale, o hiriitoare sau un clopot ale caror zgomote trebuia sa alunge pe toti din drumul lui, dupa care era parasit. Pe aceasta lume el nu mai exista. Care este insa diferenta intre leprosul din Evul Mediu si copilul roman infectat cu HIV? Imbracamintea si hiriitoarea sau clopotul, spune societatea. Atit. Cu atit diferentiaza societatea noastra pe leprosii de atunci de bolnavii de SIDA de acum. In rest, atitudinea este mai mult decit asemanatoare. Aceeasi respingere, aceleasi gesturi de evitare, aceeasi "orbire" voluntara. Si totusi exista atitea diferente. Boala nu se transmite prin aer, nici prin contact direct s