Ovidiu Bobirnat vrea sa aduca Iasului o medalie olimpica Dintre sporturile pe care mizam la Olimpiada, boxul ocupa un loc de frunte. Cele sapte medalii cucerite la ultimul Campionat Mondial ne fac sa visam frumos, iar unul dintre cei de care se leaga sperantele romanilor este ieseanul Ovidiu Bobirnat. Dublu medaliat cu bronz la Mondialele de juniori de la Havana (1996) si seniori de la Houston (1999), Ovidiu viseaza acum la o medalie olimpica. Si cum fiecare campion are povestea lui, cea a lui Bobirnat incepe in 1988. "Era sfirsitul verii, cind a intrat in sala un pusti timid, firav, care mi-a spus ca vrea sa faca box. Cred ca daca-i spuneam ca a doua zi cineva ii va sparge nasul, sigur nu-l mai vedeam pe la sala. Imi amintesc ca avea o pereche de tenisi uzati, pantaloni scurti si un tricou. Erau alte vremuri atunci, ii atrageam pe copiii cu o ciocolata, cu un suc, pe care le primeau dupa antrenament ", ne spune Viorel Soroceanu, cel care l-a descoperit si l-a format pe Bobirnat. Pugilistul ne-a marturisit ca s-a apucat de box pentru ca era mai firav si mic de statura, gindindu-se ca astfel va putea sa-i bata pe baietii mai mari. "A fost o chestie copilareasca, insa cu timpul mi-am dat seama ca boxul nu inseamna bataie, ci arta pugilistica. Apoi am avut si norocul de a lucra cu antrenori ca Viorel Soroceanu si Iosif Matthias. Din pacate conditiile materiale au lipsit mereu la Iasi si, dupa campionatele nationale de seniori din 1997, unde am cucerit medalia de aur, am acceptat oferta clubului Freedom Star Farul Constanta. La 19 ani am plecat sa ma pregatesc cu antrenori ca Ilie Dascalu si Marcelica Tudoriu. Asta a fost mai mult cu numele, pentru ca practic tot la Iasi m-am antrenat . Primul Campionat Mondial de seniori a fost cel de la Budapesta, din 1997, cind m-a batut uzbekul Turgunov, in primul tur. La Houston am dat tot peste el, in semifinale, insa m-a oprit arb