Partile sociale. ("Unde e iluzile mele?") Va mai amintiti de "partile sociale"? In gandirea de beton armat a dictatorului Ceausescu, conform careia statul trebuia sa controleze pana si potcoavele de cai morti de pe marginea drumului, s-a strecurat o fisura ideologica: numitele "parti sociale" - un co...
Partile sociale
("Unde e iluzile mele?") Va mai amintiti de "partile sociale"? In gandirea de beton armat a dictatorului Ceausescu, conform careia statul trebuia sa controleze pana si potcoavele de cai morti de pe marginea drumului, s-a strecurat o fisura ideologica: numitele "parti sociale" - un concept destul de neortodox, cu care a dorit sa mascheze, de ochii lumii, fundamentalismul unei iluzii: "proprietatea intregului popor asupra mijloacelor de productie". Asta pe de-o parte. Pe de alta parte, disperarea acestei idei venea din nevoia de a rezolva lipsa cronica de lichiditati a fabricilor, sperandu-se ca 100 de lei pe luna din partea a peste 14 milioane de contribuabili (pensionari si activi) vor fluidiza piata comunista de capital (daca putem forta aceasta expresie). Nu mai vorbim de aspectul propagandistic al acestei masuri, deoarece se putea spune ca, in sfarsit, muncitorii chiar sunt proprietari. Privite retroactiv, retinerile din salariu nu mai par, ca atunci, o jecmaneala din partea statului falimentar. Atat prin denumire, preluand echivalentul englezesc al termenului "shares" (actiuni), cat si prin infrastructura creata (emiterea unor carnete speciale de parti sociale si contabilizarea la zi a "cotizatiei"), conceptul ceausist a reprezentat, desi involuntar, inceputul privatizarii de masa. O privatizare pe bani adevarati, si nu una pe cupoane fara nici o valoare, de tip "Vacaroiu". Fiecare acumulase intre 8 si 10 mii de lei, adica trei-patru salarii medii. Transformati in actiuni, acesti bani ar fi reprezentat 5-10% din capitalul social al
