Bubi Pentru ca se apropie marea sarbatoare a Bunei Vestiri, mi-am adus aminte de o intamplare de demult, din copilarie. Acum povestesc nepotilor mei trista poveste petrecuta in pragul acestei sarbatori. . Era in anul 1944, cand un popor dusman ne-a ocupat pentru totdeauna o parte din frumoasa si dul...
Bubi Pentru ca se apropie marea sarbatoare a Bunei Vestiri, mi-am adus aminte de o intamplare de demult, din copilarie. Acum povestesc nepotilor mei trista poveste petrecuta in pragul acestei sarbatori.
Era in anul 1944, cand un popor dusman ne-a ocupat pentru totdeauna o parte din frumoasa si dulcea noastra Bucovina. Se auzeau bubuiturile tunurilor si explozia podului de peste Prut, aruncat in aer. Tata era pe front. Caii nostri si caruta au fost rechizitionate de armata romana care se retragea si avea nevoie de utilaje. Mama, impreuna cu noi, doua fete, am vrut sa plecam, sa nu cadem sub ocupatie dusmana.
La rugamintea mamei, un ofiter roman ne-a dat o caruta cu un soldat sa ne duca pana la gara celui mai apropiat orasel, unde am auzit ca pleca ultimul tren spre Romania. Am luat cateva lucruri de prima necesitate. In rest, a ramas totul: casa, pamant, padure, pasari, animale...
Dragul meu tovaras de joaca, ce facea cele mai nastrusnice tumbe si ghidusii - Bubi, un caine mare, frumos, latos, negru, a asistat la incarcatul carutei. Eu plangeam si-l tineam in brate, amintindu-mi de jocurile noastre prin iarba, de tumbele pe care le faceam amandoi. Cand pasteam vacile noastre, la comanda mea, mi le alunga daca intrau pe teren interzis. Nimeni nu se apropia de gospodaria noastra, fara ca el sa nu simta si sa nu dea de veste. Intr-o dimineata de iarna, devreme, s-a apropiat un lup de grajdul vitelor. Bubi l-a simtit. A sarit la poarta si a latrat innebunit. Mama s-a sculat, s-a suit in balconul casei si a tras un foc de pistol. Lupul s-a speriat
