Memoriale
în absenţa istoriei
imaginaţia îşi face aici de cap
cîte o femeie dispare în fiecare seară
sub ruinele vreunui imperiu
lăsîndu-şi adresa scrisă cu ruj
pe oglinda de plastic veneţiană
un gest memorabil
neluat în seamă
aici unde toate sînt memoriale
zile, poduri, iluzii, parcuri de piatră
şi bătrînul anticar
care nu mai are ce povesti
îşi trece inima
prin cititorul de cartele automate
aici nimeni nu are nevoie de eroi
poeţii se strîng în parcarea Walt Whitman
fac mic un secol
şi îl îndeasă în buzunar
politically incorrect
cum ai trage de guler
o bătrînă perversă
cu aerul ei european cu tot
în absenţă
istoria e doar o întîmplare
plutind pe deasupra ruinelor
cu o carte subţire sub braţ
New York, 2000
Cuvintele acum îngheţate
stau singură
e din nou prea tîrziu
în viaţa asta care îţi alunecă pe ochi
ca un săpun cu arome de la Marea Moartă
tu tocmai ai fugit speriat
de atîta fericire dintr-odată
privind cum ne îmbătrîneau doar degetele
împletite deasupra ceştilor de ceai
oamenii sînt străini dimineaţa
unii chiar se urăsc pe furiş
somnul nu face decît să mai adauge un rid,
o ironie, să tencuiască plictisit acelaşi zid,
doar cei care îşi spun cuvinte
de dragoste dimineaţa
se iubesc la nesfîrşit
şi noi ştiam toate cuvintele
atenţi doar cît să nu plecăm
cu inima celuilalt la servici
unde nimeni nu ne-ar fi crezut
că noapte de noapte dormeam pe Steaua Polară
cu toate cuvintele noastre de dragoste
acum îngheţate.
@N_
