Fray Luis de León

Cîntarea Cîntărilor.

Expunere a Cărţii lui Iov

Biblia, al cărei nume grecesc este un plural, înseamnă "cărţile". Este, de fapt, o bibliotecă ce cuprinde cărţile fundamentale ale literaturii ebraice, ordonate fără prea multă rigoare cronologică şi atribuite Spiritului, Ruach. Cuprinde cosmogonia, istoria, poezia, parabolele, meditaţia şi mînia profetică. Diferiţii autori corespund unor epoci şi regiuni diferite. Sînt, pentru cititorul binevoitor, simpli copişti ai Spiritului, care determină fiecare cuvînt şi, potrivit cabaliştilor, fiecare literă şi valoarea ei numerică, precum şi combinaţiile ei posibile ori fatale. Cel mai ciudat dintre aceste texte este Cartea lui Iov.

Froude a prezis în 1853 că această carte, la timpul potrivit, va fi socotită cea mai aleasă din cîte au scris oamenii. Tema, tema eternă, este faptul că un om drept poate fi nefericit. Iov, culcat în ţărînă, se tînguieşte şi blesteamă. Iar prietenii îi dau sfaturi. Aşteptăm raţionamente, dar raţionamentul, specific grecului, este străin sufletului semitic, şi opera se limitează să ne ofere un şir de splendide metafore. Discuţia este dificilă şi îndîrjită. În capitolele finale, glasul lui Dumnezeu vorbeşte din înaltul vijeliei şi-i osîndeşte deopotrivă pe cei care-l învinuiesc şi pe cei care-l încuviinţează. Declară că este de nepătruns şi într-un mod indirect se compară cu cele mai stranii făpturi, elefantul (Behemoth, nume care, ca şi acela al scripturii, este un plural, şi înseamnă "animale", fiindcă este foarte mare) şi balena, sau Leviathan. Max Brod, în Judaism şi creştinism, a analizat acest pasaj. Lumea ar fi guvernată de o enigmă.

Data redactării este incertă. H.G. Wells a scris despre Cartea lui Iov că este marele răspuns dat de evrei dialogurilor lui Platon.

Publicăm aici versiunea literală a lui Fray Luis de León