Seducerea şi abandonarea cititorilor
Florin Sicoie a debutat în 1988, cu romanul Herbert, scris în perioada 1980-1985. Autorul, născut la 6 iulie 1956 la Ploieşti, a atras imediat atenţia criticilor literari (Nicolae Manolescu, Al. Călinescu, Marian Papahagi ş.a.) printr-o nostalgie a lumii burgheze şi prin eleganţa stilului. Era surprinzătoare şi vârsta la care fusese scris romanul (între 24 şi 29 de ani), cu atât mai mult cu cât subtilitatea observaţiilor psihologice, lentoarea rafinată a ritmului narativ ca şi plăcerea vicioasă a autorului de a fi desuet presupuneau o anumită maturitate artistică. (Romanul, reeditat în 1998, cu o prefaţă de Dan-Silviu Boerescu, a făcut încă o dată impresie bună.)
După un debut mai mult decât promiţător (singurul motiv de îngrijorare în legătură cu evoluţia tânărului prozator constituindu-l influenţa - prea vizibilă - exercitată asupra lui de Nicolae Breban), Florin Sicoie şi-a abandonat însă cititorii, dezamăgindu-i pe cei care pariaseră pe el. Angajat în tot felul de aventuri profesionale şi existenţiale, el s-a îndepărtat de proză. în 1992, a revenit în atenţia publicului cu o carte stranie, Tratat asupra cozii, în care, parodiind cu artă stilul ştiinţific, făcea o analiză fantezistă şi ironică a statului la coadă din timpul comunismului (pentru înlăturarea oricărui echivoc, titlul cărţii chiar aşa ar fi trebuit să sune, Tratat asupra statului la coadă şi nu Tratat assupra cozii).
Iar de atunci - nimic.
Abia cu un an şi ceva în urmă, Florin Sicoe s-a înfăţişat din nou înaintea publicului ca prozator, tipărind volumul Sâmbăta engleză şi alte povestiri. Textele sunt datate, astfel încât putem afla că în marea lor majoritate au fost scrise tot la începutul deceniului nouă, probabil într-un moment biografic fast, de maximă productivitate literară. Practic, prozatorul tot nu s-a întors la uneltele sal
