Domnule Director,
Cu ocazia "premierei" româneşti cu Macbett, Teatrul Naţional /din Bucureşti/ mi-a solicitat o pagină manuscrisă ori inedită a lui Eugène Ionesco spre a fi publicată în programul spectacolului. Paginile manuscrise sînt foarte, foarte puţine la număr (din 1957, Eugène Ionesco îşi dicta piesele unei dactilografe) şi, cam toate, publicate deja în facsimil...
M-am gîndit aşadar că cele două pagini manuscrise şi inedite - M-am născut la Slatina... - ar putea interesa sau amuza publicul românesc - şi iată de ce acestui public am vrut să i le ofer în premieră.
Am constatat cu stupoare că cele două pagini nu figurează în program. Acest text autobiografic a fost deci refuzat - cenzurat? - de către Teatrul Naţional, care nici măcar nu m-a prevenit.
Cu toate acestea, cred că textul trebuie să apară în România. De aceea, Domnule, vi-l trimit, ştiind că revista dv. nu practică cenzura. Mulţumesc.
Marie-France Ionesco
Bucureşti, 13 martie 2000
M-am născut la Slatina
M-am născut la Slatina, un orăşel de pe malul rîului Olt, nu departe de Dunăre, cu puţină vreme înaintea războiului din 1914. Tatăl meu exercita funcţiile Directorului Prefecturii, altfel spus, era şeful serviciilor din prefectură. Era "mîna dreaptă" a prefectului; urma să fie numit în curînd "prefect interimar", post pe care l-a ilustrat cu strălucire, se pare, mai multe luni. Apoi, ne-am reîntors la Bucureşti, capitala României, în casa bunicilor mei dinspre tată.
N-am revenit în oraşul meu natal decît douăzeci şi unu de ani mai tîrziu, ca să-mi satisfac serviciul militar: oraşul era dominat de cazarma Regimentului trei de infanterie, care se afla în vîrful unui deal; străzile, întortocheate, înconjurau dealul, coborînd în pantă. Cînd ploua, străzile înguste şi pietruite ale oraşului se transformau
