Grupajul de scrisori adnotate ale lui Paul Georgescu, pe care le publică la Editura Biblioteca Apostrof dl Ion Simuţ mi-a readus în memorie personalitatea distinsului prozator şi critic literar. Mi-a fost bun prieten şi în tinereţea mea zbuciumată, în momente deosebit de grele, mi-a întins o mînă de ajutor. În martie 1959, cu ultimul lot de redactori, am fost dat afară de la E.S.P.L.A. Paul Georgescu s-a făcut luntre şi punte pentru a ne salva de la înec pe mine şi bunul meu coleg Al. Săndulescu. Cum era redactor şef la Gazeta literară,

s-a înţeles cu Mihai Gafiţa, atunci secretar al Uniunii Scriitorilor, să ne angajeze pe un singur post de corector, adică fiecare cu o jumătate de normă. Diferenţa de bani - ne-a prevenit - o scoateţi din recenzii pe care mă oblig să vi le public. Ne-am apucat conştiincioşi de treabă avînd drept colegi de corectură, la tipografia Universul, unde se tipărea revista, pe confraţii Matei Călinescu, Gabriel Dimisianu, Modest Morariu, Henri Zalis. Dar, lucru ciudat, noi doi, noii angajaţi, nu primeam salariu. Cînd am întrebat, ni s-a spus că formele de angajare s-au încurcat. Aşa a mers treaba pînă în august 1959, cînd Mihail Petroveanu, redactor şef adjunct al gazetei, ne-a mărturisit că nu vom fi angajaţi. Aurel Mihale, ocupînd, atunci, şi funcţiunea de director general al editurilor, şi aceea de secretar al Uniunii Scriitorilor, responsabil cu Cadrele, se încăpăţîna în argumentul că el nu-şi poate pune semnătura pe formele de angajare la Uniunea Scriitorilor a doi inşi pe care tot el i-a dat afară dintr-o editură pentru că au dosarele profund nesănătoase. În consecinţă, m-am resemnat şi am devenit, trei ani, librar.

Înainte de a mă angaja librar (la început am fost vînzător librar la o librărie din Piaţa Obor, apoi la un Centru numit Cartea la locul de muncă, obligat fiind să distribui cărţi în întreprinderile raionulu