O cărticică publicată în 1996 la Editura "Jurnalul literar", sub îngrijirea d-nei Mihaela Constantinescu, şi cu prefaţa foarte documentată a d-lui Nicolae Florescu, repunea în circulaţie două texte ale lui Pamfil Şeicaru, puţin (sau deloc) cunoscute la noi, după apariţia lor la Madrid, în anii '50. E vorba de Rechizitoriu (titlul dat de editură): Scrisoare deschisă lui Mihail Sadoveanu (reluată din revista Carpaţii, 10 iulie 1954) şi de Tudor Arghezi. Tejgheaua cuvintelor (reluată fiind broşura cu acelaşi titlu de la Editura "Carpaţii", 1958). Ambele sînt pamflete, în stilul gazetarului de la Hiena şi de la Curentul interbelic, aproape uitat astăzi, dar bine ştiut contemporanilor săi, contestat ca persoană publică pentru lipsă de scrupule şi grosolănie verbală, devenit personaj (cîteodată odios) în Sectarii lui Agîrbiceanu, Gorila lui L. Rebreanu, Paiaţe de Neagu Rădulescu sau Ultima oră de M. Sebastian, ba chiar şi, mult mai tîrziu, în Delirul lui Marin Preda. Şeicaru s-a numărat printre naţionaliştii care, imediat după 1918, au relansat ideea într-o Românie întregită, pregătind mişcarea legionară (deşi oamenii lui Codreanu i-au fost adversari). A emigrat îndată după al doilea război în Spania, unde a murit la începutul anilor '80, dacă nu greşesc. A scris numeroase pamflete (dar şi cronici literare!), în timpul în care s-a aflat în ţară, între care acela contra lui G. Călinescu ("dement cu intermitenţe"), cu ocazia Istoriei literaturii, şi a fost ţinta unor pamflete, uneori tot aşa de virulente ca ale lui, ca, de pildă, cele ale lui Zaharia Stancu sau N.D.Cocea, acesta din urmă într-un roman rămas inedit (semnalat de dl. Florescu în 1977). "înjurătura surugească" este expresia cu care l-a gratulat Cocea pe scriitor, iar "şantajul şi etajul" este formula lui Z. Stancu pentru patronul Curentului. în exil, Şeicaru şi-a continuat campaniile, avînd, de data aceast