Scandalurile legate de aventurile tiganilor din Anglia si aceea a profesorului prins la furat intr-un magazin american au readus in discutie culpa colectiva si felul in care sintem capabili de a ne judeca gesturile noastre individuale Jurnalul postului public de radio deschidea zilele trecute editia sa de prinz cu o stire senzationala. In plin scandal al "firului rosu", cel mai important eveniment era reprezentat de un raport al Comisiei Consiliului Europei pentru combaterea rasismului si intolerantei. Raportul nu facea nici o referire explicita la Romania. De ce era atit de important acest raport, care-l detrona in ierarhia jurnalului pina si pe imperialul Adrian Nastase, cu interventia sa? Motivul ar putea fi acela ca, de aceasta data, Romania nu era trecuta printre cei rai, in timp ce Ungaria, alaturi de Bulgaria si Cehia, ca si Belgia sau Elvetia, era drastic amendata fata de atitudinea sa privitoare la tigani. Unii s-ar mai putea insa intreba cum se face ca tiganii romani ocupa de ani buni primele pagini ale ziarelor occidentale, la rubrica, cei rai, iar, cei unguri, par ca nici nu exista? Faptul ca romanii sint un popor ales, cu un destin exceptional, predestinati sa salveze umanitatea nu mai este demult un obiect de controversa. Un bun roman este un erou tragic, caci nu-i este niciodata recunoscuta misiunea sa civilizatoare. El nu are individualitate, nu are fiziologie, nu aspira la nimic ce-ar putea sa fie luat drept bucurie egoista. Sensul vietii sale sint ceilalti. Romanul bun tresare de aceea ori de cite ori aceasta natura sacrificiala ii este refuzata. O asemenea natura nu poate fura dintr-un magazin american. La mijloc este evident o inscenare. In cazul tiganilor care de ani buni compromit imaginea Romaniei in Occident, apartenenta lor la romanitatea sacrala este cu totul de neacceptat. Orice apropiere apare drept rusinoasa si rau intentionata. Este adev