Un sat de ieri,. care as vrea sa existe si maine. Ghindaoani Sunt zone in aceasta tara - si mai ales in Moldova de sus - incarcate de istorie, binecuvantate de Dumnezeu cu frumuseti neegalate de alte meleaguri si unde - incet, dar sigur - tavalugul modernismului darama tot ce am avut mai sfant si cura...
Un sat de ieri,
care as vrea sa existe si maine
Ghindaoani Sunt zone in aceasta tara - si mai ales in Moldova de sus - incarcate de istorie, binecuvantate de Dumnezeu cu frumuseti neegalate de alte meleaguri si unde - incet, dar sigur - tavalugul modernismului darama tot ce am avut mai sfant si curat.
Sunt un fiu al unui sat care pana in anul 1968 a avut rang de comuna, numarand peste 3800 de suflete. In prezent, datorita industrializarii fortate care s-a practicat si datorita vechilor indicatii privind comasarea in centre de comuna, numarul locuitorilor se situeaza la circa 2800 de suflete. Satul se numeste Ghindaoani si s-a infiintat - o spun batranii si cronicile - pe langa codrii de stejar aflati odinioara in aceasta zona. De altfel, si denumirea satului vine de la fructul acestui copac, ghinda, purtata ca podoaba la palarie de catre barbati, folosita in hrana animalelor sau ca medicament. Astazi, stejarul nu mai exista in zona decat pe ici pe colo, in cateva petece razlete, salvate de taisul securilor.
Codrii de odinioara ai comunei faceau corp comun cu codrii de arama de langa Manastirea Varatic si padurea de argint, cantate atat de frumos de Eminescu. De fapt, distanta in linie dreapta din centrul satului si pana la ele nu depaseste cinci kilometri. De asemenea, la distante care pot fi parcurse cu piciorul sau cu caruta, se afla nenumarate oaze de liniste si credinta ortodoxa: manastirile Agapia, Secu, Sihla, Sihastria, Horaita, Neamtului - in total sapte perle ale credintei neamului romanesc.
In anii copilariei mele exist
