8. Tot gratie lui Pavel, crestinii majoritari (apartinind ortodoxiei) ajung sa considere ca evreii continua sa existe deoarece au de jucat in continuare un rol in soteriologie – si ca atare nu trebuie omoriti – fiindca, la sfirsitul timpurilor, ei se vor boteza recunoscindu-l pe Cristos.29 Se naste astfel teoria despre “misterul” supravietuirii evreilor, care isi gaseste formularea “clasica” la Augustin. Astfel, Augustin i-a comparat pe evrei cu Cain, care si-a ucis fratele si si-a meritat moartea, dar aceasta pedeapsa a fost comutata de Dumnezeu in ratacire vesnica si nefericita pe pamint. Ca si Cain, evreii isi merita moartea, deoarece sint vinovati de deicid, dar ei trebuie pastrati in viata ca martori pentru adevarul crestin pina la sfirsitul timpurilor, cind ei se vor converti.30 Sau, dupa cum sustinea Pavel, in acel moment “intreg Israelul va fi mintuit”.

Ambivalenta acestei pozitii consta in aceea ca “evreii erau simultan dispretuiti si uriti pentru deicid, dar si respectati pentru unicitatea semintiei lor”, spune Fred Gladstone Bratton.31

Consecintele practice ale acestei teologii a antisemitismului se vad foarte bine cu ocazia cruciadelor. Pe de-o parte, masele de fanatizati vor ucide si prada mii, poate zeci de mii de evrei, in drumul lor dinspre Europa spre Tara Sfinta. Pe de alta parte, unii prelati importanti vor incerca – cu un succes mai mare sau mai mic, tinind de imprejurari – sa opreasca sau sa limiteze masacrarea evreilor. Asa, de exemplu, a procedat Bernard de Clairvaux cu ocazia Cruciadei a II-a. El l-a condamnat pe preotul german Radulf pentru ca instiga masele sa-i masacreze pe evrei. De asemenea, Papa Inocentiu al IV-lea face public un decret prin care ii absolva pe evrei de acuzatia tot mai raspindita, din secolul XII inainte, de omor ritual.32

Putem acum sa rezumam tipologia traditionala a antisemitismului, ce