- vertical 2 -

Mai mult ca oricare altul dintre scriitorii europeni ai acestui final de secol şi început de mileniu, Milorad Pavic (n. 1930) coagulează în romanele sale esenţa metamorfozelor nesfîrşite ale literaturii fantastice dar şi esenţa mentalităţilor colective care guvernează şi, în ultimă instanţă, gestează asemenea apariţii. Romanele sale, şapte la număr, sunt o ilustrare a postmodernismului de sorginte ortodoxistă, cărţi care nu puteau fi scrise decît de un est-european din Balcani.

Caracteristică pentru întreaga creaţie romanescă a lui Milorad Pavic este cultivarea unui fantastic pe care l-am denumi fantasticul enciclopedic ortodox. Aici credem că sîrbul Milorad Pavic ar putea fi asemănat cu românul Mircea Eliade. Lumea, ne spun cărţile celor doi mari balcanici, trebuie privită ca o enciclopedie nelimitată de semne şi sensuri, de imanenţe transcendentale pe care personajele trebuie să fie pregătite să le primească.

În cel de-al doilea roman al său, Peisaj pictat în ceai, (Belgrad, Prosveta, 1988) Milorad Pavic, autorul fabulosului Dicţionar khazar (roman apărut la Belgrad în 1984 şi recunoscut pe plan mondial prin traducerea lui în 60 de limbi, între care şi în româneşte), propune o lectură în şarade, slujindu-se de povestire pentru a răsturna falsele valori ale societăţii. El reface arborele genealogic al unui tînăr belgrădean din anii '50, Atanasije Svilar Razin, ajuns ulterior mare magnat al unui concern farmaceutic din California. Ramurile împrăştiate prin lume, care înseamnă tot atîtea destine, au un unic trunchi bine înrădăcinat în istoria Serbiei, întrepătrunsă de istoria altor popoare vecine. Vocile narative se întretaie ca într-un posibil careu de cuvinte încrucişate, succesiunea cronologică este discontinuă, episoadele fiind dispuse precum definiţiile unui rebus.

Romanul Peisaj pictat în ceai a fost