Mereu racordat la realitate (nu aceasta este menirea unui post de radio?) Canalul România Muzical al Radiodifuziunii Române a luat iniţiativa să-l sărbătorească pe Maestrul Marin Constantin pentru 75 de ani, în chiar ziua în care îi împlinea. Proiectul conceput şi coordonat de Mihaela Doboş, directoarea Canalului, şi transpus în fapt de realizatoarea Liliana Pispiris, ea însăşi madrigalistă, a reunit în jurul Maestrului personalităţi doritoare să-l omagieze. Rostirile de pe scenă au evidenţiat (mai mult sau mai puţin inspirat) adevărul neîndoios al excelenţei lui Marin Constantin şi a operei desăvârşite de el, Corul Madrigal. Ea s-a născut din visul muziciaznului pe un teren virgin ca unicat în cultura românească - tradiţia corală, autohtonă fiind întemeiată pe formula ansamblului mare, experienţa camerală cu repertoriul şi stilistica proprie, fiindu-i străină. A creat astfel un model. Iar ansamblul a atins o individualitate sonoră care a tras cele mai exaltate aprecieri din partea unor oameni străluciţi: "Ascultând Madrigalul, am sentimentul perfecţiunii" spunea Stokowski, iar André Jolivet afirma că s-a simţit "transportat în lumea ideală a frumuseţii şi fericirii".

Este o stare pe care a indus-o şi celor ce am ascultat din nou în deschiderea concertului, cu un grupaj de piese definitorii pentru istoria şi profilul său: o monodie bizantină murmurată ca o rugăciune, o piesă clasică românească ("Păstoriţa" de Marţian Negrea) şi madrigalul lui Lasso "Matona mia cara", pentru mine personal cel puţin, o emblemă venind din cele mai îndepărtate amintiri despre acest miraculos ansamblu.

Între cele trei apariţii ale Madrigalului, au fost intercalate şi câteva numere în care artiştii importanţi au contribuit la sărbătorire: Studioul de muzică veche cu o selecţie de cântece scoţiene renascentiste cântate cu delicată melancolie de Georgeta Stoleriu; Valenti