- pe marginea unei polemici -

În numărul 11 al revistei noastre, am publicat o scrisoare deschisă a d-lui Edgar Reichmann care, protestînd contra unor afirmaţii ale d-lui Vasile Popovici, îl ameninţa pe colaboratorul nostru şi pe noi înşine cu justiţia. într-o notă a redacţiei, îi atrăgeam atenţia autorului scrisorii că n-a citit corect articolul la care se referea. Dl Popovici ne-a trimis un răspuns, pe care îl publicăm în numărul de faţă. N-am avut, din capul locului, intenţia de a ne amesteca, deşi disputa cu pricina ne privea într-un fel, şi nu numai ca gazde ale articolului care a declanşat-o. Dl Reichmann este şi autorul unui text din Le Monde în care, recenzîndu-l pe dl G. Voicu, mă învinuia de antisemitism. Dată fiind recidiva d-lui Reichmann, mă consider obligat să intervin cu cîteva precizări.

Dl Reichmann dovedeşte o foarte precară ţinere de minte. Crede, probabil, că atacul reprezintă cea mai bună apărare. Şi devine agresiv. Chiar dacă citeşte textele publicate de noi aşa cum îi convine. Uitînd, mai ales, ce a scris d-sa însuşi altădată. Să-i împrospătăm, aşadar, memoria.

În ultima vreme, dl Reichmann se numără printre cei mai aprigi susţinători ai ideii că a existat în România antonesciană o purificare etnică masivă, comparabilă cu aceea din Ungaria horthystă. Scrie d-sa într-un număr recent din Le Monde (15 ian. 2000), citîndu-l, e drept, pe dl Ion Ioanid: "Ion Antonescu a fost responsabil de masacrul a 40.000 de evrei la Odesa în 1941, şi a altor cîteva zeci de mii în Basarabia, Bucovina şi Transnistria, însă, totodată, a permis supravieţuirea evreilor din Muntenia, Moldova şi Transilvania, amînînd deportările". Nu intru în discuţia privind cifrele exacte. Se ştie, alte surse vorbesc de un număr de cinci ori mai mare de deportări. Acelaşi domn Reichmann susţinea alt punct de vedere, culmea, tot în Le Monde, din 20 iuli