- povestiri de la 1848 - După ce populul a readus guvernul provizoriu şi a pus capăt căimăcămiei, iacătă se întîmplă următoarea scenă de viaţă, adică populul vede că lipsesce taman de pe cupola domei Metropoliei bandiera triculoră care fusese dată jos de căimăcămie. Urmare e că populul întreabă: "Cum de nu este drapelul naţionale pe vîrful edificiului al Sfîntului locaş?". Toţi încuviinţează că aşa-i, este adusă în vorbă onoarea sfîntului Dumitru care a scăpat popul de choleră "şi de nenorocita cămăcămie", răspunseră alţii cu ironie surîzînd. Pe dată neica Ştefan Ungureanu, eroele de pe Cîmpul Filaretului şi povestaşul de pe muntele Muşătoiul, instanţa narativă de peste două decenii, se oferă să urce pe turnul al Sfîntului locaş, mai ales că pe Muşătoiul urca el pe brazii cei înalţi de "două zeci de stînjeni". Apucă bandiera şi însoţit de un june pompier, din aceia care se vor bate în toamnă cu turcii pe Colina Spirii, să suie la clopotniţă. Cu o putere erculeană în braţe apucă drugul cel de lemn şi lîna triculoră şi urcă fără spaimă cu bandiera pînă la cruce, jos mulţimea curioasă privi în toată vremea "pe cei doi oameni, ca doi fraţi ai popului, redicînd bandiera patriei lor, la culmea cea mai înaltă, cu multă greutate şi nu cu puţin periclu". Înainte de isprava aceea, neica Ştefan Ungureanu atrase el atenţia oamenilor ca unul care venise cu volintirii şi, "în timp cît a fost persecuţiunea,

se refugiase în casa cumnatei sale felt-febeleasa". Acu' tocmai urcă cu junele investit cu uniforma de pompier spre crucea din vîrf, legată contra vînturilor din patru părţi, aşezată fiind ea pe un glob, numai că pînă acolo era un drum pe care mulţimea de curioşi îl urmărea cu mare însufleţire. Pun scara "drept pe sgheabul de la straşina turnului, ca să se poată sui". Atunci se petrecu un fapt de viaţă deoarece Ştefan volontarul se uită în jos la mulţimea "de pe dea