Ce caraghioslîc şi trecerea timpului! Ceea ce odinioară stîrnea indignarea se găseşte azi pe toate drumurile, de nu merită nici măcar o şuşoteală înghesuită. Şi ni se pare de la sine înţeles că melodiile tinereţilor noastre, cele care ne împingeau în braţele unui vag idealism, să fie azi folosite ca reclame pentru maşini sau biscuiţi. Şi totuşi, cînd şi cînd, un astfel de lucruşor face antica maşinărie a indignării să cîrîie, dacă nu chiar să duduie. O doctorie pentru viermii cardiaci la cîini, pe nume "Revolution", s-a pus în vînzare la revolution.com. Iar reclama suna cam aşa: "Dacă vrei să afli ce e aia revoluţie, întreabă-ţi veterinarul". În fond, de ce să nu-l întrebi şi pe veterinar? Toţi ceilalţi au dat-o în bară. Acum cîtva timp am dezgropat din străfundurile bibliotecii mele o cărţulie galbenă numită Revoluţie de-al dracului, purtînd pe copertă o fotografie (făcută de Richard Avedon) reprezentîndu-l pe Abbie Hoffman în plin salt. Literele titlului sînt scrise cu caractere flower-power, în interiorul unei mingi care se rostogoleşte. Autorul cărţii se numeşte "Free" şi cartea poartă o dedicaţie pentru "Free", iar cuvîntul "Free" este scris cu litere fluorescente pe fruntea elansatului Abbie. Cartea însăşi, publicată de Dial Press în 1968, nu e deloc "free". Costă 1,95 dolari în Statele Unite şi 2,35 dolari în Canada. La vremea cînd a fost publicată, librarii o ţineau lîngă casa de marcat, aşa cum făceau şi cu un alt volum, din aceeaşi recoltă, Carte de furat. Revoluţie de-al dracului a domnului Free era un manifest Hippie!, chitit să scape "revoluţia" de greoii şi falimentarii ei teoreticieni, de-alde Marx, Marcuse şi Mao, şi să o coboare în stradă, la chef. Revoluţia lui Abbie aducea mai mult a Mardi Gras, doar că fără hoţi şi fără vardişti. Free decreta cu înfumurare: "Nu există altă ideologie decît aceea pe care fiecare individ o aduce cu sine". De b