Hariton CLONARU, filosof în '47, profesor de ţară, muncitor la Telefoane şi muzeograf la Muzeul de Artă Da, domnule, sînt bucureştean de Militari. Tatăl meu a înfiinţat o bancă populară acolo, a creat un capital şi cu acest ajutor a putut lua primul autobuz, apoi al doilea, al treilea, cel mai bun şofer era şi mecanic... şi a ţinut linia pînă prin 1936. Cîteodată dispăream de acasă, mă luau şoferii pînă la Cotroceni, chiar pînă la Piaţa Bibescu Vodă, la Spitalul Brâncovenesc. La început, oamenii nu se urcau în autobuz, nu erau obişnuiţi. Tata le spunea şoferilor să oprească oriunde vedeau pe cineva aşteptînd, poate aşteptau autobuzul, poate pe cineva, n-avea cum şti, şoferul oprea. Aşa s-a format staţia. Dar mai ales mentalitatea. Dar tata era un Taur, eu Rac şi m-am lăsat condus de pasiune. Aşa am făcut Filosofia. M-a decepţionat, filosofia nu rezolvă problemele. Plus, am terminat în '47, ce şanse mai aveam... eu nu m-am dus să-mi iau diploma fiindcă nu a semnat-o regele Mihai, detronat. Acum, începuseră şi presiunile să mă fac membru de partid. Am fugit într-un sat din Sibiu. Oh, Doamne, lucrurile se înnoadă... ei vroiau să-şi facă numărul de membri. Era un moldovean de la Iaşi şi-mi zicea aşa: am avut făbricuţă, am fost întreprinzător, acum nu mai e voie, nu mai e legal, nu mai am. Asta era atunci. Vroiam să mi se piardă urma. Acolo m-au privit cu adversitate şi puţină amabilitate, au tras să mă fac membru. Am tras acolo patru ani şi pe atunci nu se putea pleca dintr-o regiune în alta. Noroc cu un prieten, ce-l cunoştea pe secretarul pe regiune. Dumnezeu m-a ajutat să nu intru în partid, m-am rugat să scap.

Am simţit că intrarea înseamnă murdărie. M-am dus şi m-am făcut muncitor. Şi au fost mizerii. După bombardarea Ateneului, ca să se demonteze instalaţiile Radioului de transmitere a concertelor şi să se monteze la ARO, am fost acolo. Şi demontarea s