În 1956, ca tînăr redactor la SSPLA, i-am editat profesorului meu Mihai Ralea primul volum, dintr-o serie de trei, Scrieri din trecut. Acesta, cel dintîi, subintitulat "în literatură", cuprindea în sumar, la insistenţele mele, şi însemnările sale de călătorie din 1930-1931. Mă gîndeam la un volum separat al notelor sale de călătorie, înclusiv cele despre SUA, Canada, Cuba etc., care să reediteze cartea din 1945 Nord-Sud plus Extremul Occident (1958), cartea deschizîndu-se cu eseul din Valori, Invitaţie la călătorie. Prin 1957, plecînd el într-o călătorie oficială în India, i-am propus să-şi noteze impresiile de acolo, să mărească, astfel, sumarul imaginatei cărţi. Mi-a spus că despre India pur şi simplu nu poate scrie, copleşit fiind de mizeria îngrozitoare de acolo. Apoi lucrurile s-au complicat (şi pentru mine) proiectul rămînînd baltă. L-a realizat, la sugestia mea, în 1980 dl. Florin Mihăilescu, incluzînd şi eseul din Valori, ca prefaţă. Aici vorbea despre călătorie ca de o reînnoire în mecanica vieţii cotidiene." Dar puţini sînt aceia care se pot reînnoi. Cei mai mulţi urmăresc, în călătorii imposibile, visul nebun de a fugi de propria lor umbră. Un gînd obsedant, mortal îi întovărăşeşte pretutindeni. Ei fug ducînd cu ei, fără voia lor, viermele care-i roade... Şi, totuşi, călătoria ne mîntuieşte de multe ori. Ea e unicul remediu pentru un suflet încă nu complet naufragiat... O hartă e un motiv de deznădejde, ca şi o femeie frumoasă şi inaccesibilă". A vizitat între 1930 şi 1931 Egiptul, Sudanul, Olanda, Turcia, Italia şi, cu un an mai tîrziu, Spania, despre toate aceste călătorii dînd seama în pagini răscolitoare. "Olanda, scrie el, e o ţară fericită. Figurile sînt grase, bonome, tinere. Corpurile pline şi joviale. Sub haine, carnea trupului e mereu proaspătă şi roză. Bogăţia, opulenţa curg de secole în toate casele. Oamenii şi-au modelat faţa într-un su