Drumul îl cunoaştem: spre Uniunea Europeană. Cum ajungem acolo? Avem nevoie, mai întîi, de un sistem integrat de pieţe libere, de producţie, de consum, monetare, valutare, de capital, care să funcţioneze în regim concurenţial. Numai un astfel de sistem va fi în stare să aducă eficienţă în economie şi, în consecinţă, bunăstare în societate. Faptul că noi am pornit pe acest drum e un lucru bun. Pe ce ne bazăm că ne vom atinge ţelul? Aproape că am scăpat de inflaţia ascunsă. Am domolit inflaţia vizibilă şi am stabilizat două pieţe: pe cea monetară şi pe cea valutară. Alergăm însă prea încet în înfăptuirea reformelor structurale. Cehii, polonezii, ungurii sînt cu mult înaintea noastră. Se mai poticnesc şi ei, se lovesc de multe greutăţi, mai ales cehii, dar aleargă mult mai repede decît noi şi au reuşit deja să soluţioneze problemele cele mai spinoase. În plus, noi nu obişnuim să învăţăm decît din propriile noastre erori, aşa că ne vom încăpăţîna să le săvîrşim pe toate cîte sînt şi vor fi posibile, pînă cînd vom epuiza toată gama. Au cehii, polonezii ori ungurii modele mai bune? Merg ei într-o altă direcţie? Nicidecum. Oficialităţi ori analişti din aceste ţări recunosc că între modelele lor şi modelul românesc nu e nici o deosebire. S-a mers pe aceleaşi căi: liberalizarea preţurilor, descentralizarea comerţului exterior, deprecierea monedei naţionale, dobînzi real-pozitive, privatizare şi restructurare, concurenţă. Ceea ce înseamnă că autorii reformelor, asemenea autorilor romanelor, dispun de foarte puţine scheme. Numai că atîţia şi atîţia romancieri s-au dovedit atraşi de tema studentului sărac ce ucide pentru bani, dar unul singur s-a numit Dostoievski. Pentru că este foarte important pe ce fel de căi mergem, dar la fel de important este cum mergem. Cum au mers cehii, polonezii, ungurii? Au liberalizat preţurile dintr-o dată şi inflaţia a explodat. Dar în anii