Noiembrie 1993. Salonul de carte organizat anual de PEN Club, găzduit pentru prima oară de clădirea Radiodifuziunii (Radio France, fosta ORTF). Într-unul din imensele holuri de la parter, zeci de mese acoperite cu cărţi, în spatele meselor aflîndu-se autorii înşişi, cei mai mulţi profesionişti ai ritualului acordării de autografe. Ca să ajung la intrare, trebuie să merg de-a lungul clădirii şi spectacolul mi se oferă ca într-o vitrină. Înăuntru, multe vedete ale lumii culturale, în jurul cărora publicul se buluceşte şi chiar le mai cumpără şi cărţile: Amin Maalouf, care în urmă cu cîteva zile a luat premiul Goncourt, Marc Labron, laureat Femina, Frantz Olivier Giesbert, directorul de la "Le Figaro", Jorge Semprun, aşezat (pentru dispunerea "expozanţilor" s-a adoptat criteriul alfabetic) lîngă romancierul "de consum" Paul-Loup Sulitzer (ce să-i faci, gloria mediatică se împarte şi obligă la compromisuri). Predrag Matvejevici stă la aceeaşi masă (aici alfabetul a fost mană cerească pentru organizatori) cu generalul Morillon. La Matvejevici, care tocmai a publicat Epistolaire de l'autre Europe, nu e nimeni, mormanul de cărţi aşteaptă în continuare pe masă, în schimb generalul Morillon, "eroul din Bosnia", e în ruptură de stoc. Edgar Morin e lîngă Malika Mokedelem (şi aici s-a potrivit: doi "meteci"). Françoise Giroud, monument mediatic, zîmbeşte non-stop. Academicianul Michel Déon, cu celebra lui caschetă scoţiană, e lîngă două romanciere sexy (sau, mă rog, care scriu sexy): Annie Ernaux (cam clorotică) şi Régine Déforges, acum (în cel mai bun caz) cvincvagenară, asumîndu-şi cu o anume demnitate decentă povara tirajelor de milioane de exemplare (spre sfîrşitul anilor '60, ceream - şi, culmea! îmi ajungeau prin poştă - cataloage de la editura l'Or du temps, care retipărea clasici ai literaturii erotice, editură condusă de aceeaşi Régine Déforges; pe coperta interi