Anul trecut pe vremea aceasta, Dumitriţa Găucan era profesoară de limba engleză într-un liceu din Piatra Neamţ. Acum e în Statele Unite. Dumitriţa spune că nu şi-a făcut niciodată un scop din a călători în State. Totuşi, dacă s-ar fi ivit ocazia, ştia că nu trebuie să o rateze. "Aş fi avut şansa unui exerciţiu fantastic al limbii engleze, dar mai ales de a călători şi a explora". Iar şansa a venit: un program ce îşi propune să integreze un tînăr dintr-o ţară diferită într-o familie americană timp de un an de zile. Dumitriţa stă acum la o familie şi are grijă de cei doi copii ai acesteia. "O dată ce ai început să explorezi alte locuri", povesteşte ea, "totul devine o provocare. Doreşti să experimentezi mai mult, să compari, să vezi diferenţele de la o cultură la alta. E o provocare cu tine însăţi, te cunoşti şi te descoperi pe tine ca individ la impactul cu tot ce e nou. Eu sînt o mare amatoare de călătorii, e ceva maladiv, un microb". Cei care au mai fost cu diferite ocazii în străinătate ştiu exact ce vor cînd merg a doua oară. De foarte puţine ori este vorba de turism, pentru că aici e nevoie de bani. A călători înseamnă pentru cei mai mulţi a merge undeva cu un scop. Acesta poate fi de a studia, de a face bani - Italia este una dintre ţintele preferate -, de a găsi o posibilitate pentru a rămîne. Paradoxal, poate, turism fac novicii, cei care nu au mai trecut niciodată graniţele. Aşa este o familie din Craiova. Amîndoi trecuţi de 50 de ani, stau în faţa Ambasadei SUA aşteptînd un semn din mila măriei sale. Au ajuns prea tîrziu şi nu au mai putut să depună actele. Cu toate acestea, aşteaptă ora trei (adică mai au de aşteptat vreo patru ore), cînd au auzit că vor avea parte de o audienţă, nici ei nu ştiu la cine. Vor să plece trei săptămîni la fratele vitreg al lui. Nici el, nici ea nu ştiu ce vor face acolo. "Dacă au fost aşa de drăguţi şi ne-au făcut o chem