Moralitatea Se văd personaje ignobile debordînd de demagogie cu nonşalanţă diabolică, indivizi patibulari de un voios semidoctism. Nu se vede nici în ghicitură, nici în oglindă şi cu atît mai puţin pe ecranele TV-urilor noastre sau în spaţiul politic românesc, moralitatea, coloana vertebrală şi efectele sociale benefice generate de acţiuni politice responsabile inspirate de credinţa în anume principii, luciditate, pragmatism. Se vede o indiferenţă morală, un soi de autism moral de care suferă o mare parte din societatea românească. Simptomatologia se traduce de cele mai multe ori prin următorul tip de discurs: "şi ce dacă X a fost securist sau turnător? Au trecut 10 ani. Omul, între timp, a evoluat, s-a schimbat. A devenit brusc prinţul din poveste, din broască rîioasă un flăcău frumos înflăcărat de dragoste pentru UE, NATO, economia de piaţă. Are vile, are jeep-uri, are milioane de dolari. Dar combate bine şi deeh... se descurcă". Se vede amoralitatea celor care ar trebui să fie exemple de moralitate, se văd interesele personale, mărunte şi insignifiante în raport cu interesele pe termen lung ale tuturor oamenilor ce locuiesc acest spaţiu atît de încercat care este România. Nu se văd, sau se văd extrem de rar, eleganţa, nobleţea, sinceritatea, spiritul critic, ironia, apetenţa pentru cele esenţiale în detrimentul celor efemere, acţiunea eficientă, pragmatică şi lucidă în numele unor principii a unor idei, în favoarea şi pentru construirea unei societăţi în care libertatea individului să fie cît mai completă şi mai responsabilă. Nu se vede solidaritatea, se văd apatia, indiferenţa, gustul pentru vulgar, inapetenţa pentru nuanţe, memoria periculos de scurtă a unei societăţi ce a ieşit prea de curînd din cea mai mare dramă istorică a secolului pentru a avea dreptul să uite "puţin", terapeutic. "Capitaliştii", foşti securişti, acum democraţi şi spirite liberale,