* Acolo unde s-a produs, revenirea la putere a comuniştilor nu a însemnat revenirea la putere a comunismului. Ex-comuniştii şi-au schimbat numele, s-au rebotezat social-democraţi ori s-au împopoţonat cu alte etichete. Aceşti transsexuali politici nu au intenţionat însă nici o clipă să revină la regimul partidului unic, al proprietăţii colective şi al dictaturii culturale. (...) Cu toate că ieşit din vechea nomenclatură, noul preşedinte polonez, ales în 1995, un elegant oportunist, şi-a proclamat fără întîrziere intenţia de a persevera în economia de piaţă şi în privatizări. Nu este un citat din vreun susţinător, pe faţă ori stîngaci mascat, al revenirii foştilor comunişti la putere: e un citat din La Grande Parade, carte recentă a lui Jean-François Revel, un autor, care, orişicît!, nu poate fi bănuit de simpatii comuniste. Deşi subintitulată "eseu despre supravieţuirea utopiei socialiste", La Grande Parade e mai curînd o carte pamflet, împotriva stîngii franceze non-comuniste, cu toate calităţile şi defectele genului, şi unele şi altele încă şi mai evidente cînd e vorba de un pamflet întins pe 340 de pagini - greu lucru, fireşte, chiar şi pentru un atlet consumat al jurnalismului combativ, cum e Jean-François Revel. Dar observaţia lui despre lipsa de poftă a foştilor comunişti din Est de a readuce comunismul la putere, de a se reîntoarce la partidul unic şi la proprietatea colectivă, el opunîndu-i pe aceşti "transsexuali politici", cum gingaş îi numeşte - pe drept sau pe nedrept, n-are importanţă aici! -, politicienilor francezi de stînga, nu ţine de registrul pamfletar. Ţine, mai degrabă, de bun-simţ. Bun prilej, însă, de a nota această curiozitate: de zece ani încoace, în România tema revenirii la putere a comunismului (prin intermediul cripto-comuniştilor, neo-comuniştilor, chiar al comuniştilor pur şi simplu) este dominantă în viaţa politică şi, prin ef