Am fi avut nevoie, în acest an, de o creştere economică de plus 10 la sută. Ţintă de neatins. Ne-a fost clar încă de la începutul anului că nu avem de ce să rîvnim la o astfel de creştere plus, fiindcă n-o vom avea. Aşa că am coborît stacheta la plus 1,3. Asta a fost prognoza. Acum ştim că am putea avea un PIB de plus 1,5-2 la sută. Deja avem o certitudine: creşterea pozitivă din primul trimestru, de aproape 1 la sută. De ce avem nevoie de un PIB pozitiv? Un PIB de minus 3 la sută, în '99 faţă de '98, a constituit fără îndoială o sursă de mari complicaţii. Mai ales că ne-am aflat în al treilea an consecutiv ce s-a încheiat cu valoare adăugată negativă. Desigur, nici plus 1,3 sau chiar plus doi nu asigură un nivel optim. Va fi însă un început de creştere. Îndeplinirea obiectivelor din 2000 e obligatorie. Bugetul se construieşte pe trei piloni: PIB, inflaţie şi curs de schimb. Cu un PIB mai mic, în realitate faţă de prognoză, s-ar ajunge inevitabil la o reducere a încasărilor bugetare din impozitele pe profit şi din taxa pe valoarea adăugată. Diferenţa ar putea fi acoperită numai din venituri suplimentare obţinute prin creşterea fiscalităţii. Dar multe întreprinderi, îndeosebi din industrie, îşi întorc buzunarele pe dos, ca să vadă şi Ministerul Finanţelor că sînt goale. Cu ce să plătească? Aflate de ani de zile la reanimare, aceste întreprinderi aşteaptă acum o relaxare şi nu o înăsprire a fiscalităţii. Mai greu e pentru întreprinderile statului, care s-au obişnuit să întindă mîna la buget. Aşa au supravieţuit ani în şir. Acum, însă, bugetul a sărăcit atît de mult, încît rareori mai răspunde afirmativ la astfel de solicitări. Monopolurile de stat, în principal, văzînd că bugetul a încetat să mai fie o vacă de muls, au întors foaia. Bugetul le dă, însă nu cît cer. Aşa că diferenţa şi-o "încasează" singure, prin neplata deliberată a contribuţiilor. < p>

N