Paradoxal, păgubos. parşiv După zece ani de tranziţie - o veritabilă zăpăceală istorică - se poate spune că, în România a apărut capitalismul. Este un capitalism la second hand: importat ca ideologie, ca sistem, structuri şi năravuri noi. Construit, bucată cu bucată, din material autohton, acest produs reprezintă de fapt, un veritabil kitsch istoric. Un capitalism de mîna a doua cu o configuraţie şi performanţă predominant negativă, nu doar pentru o parte a societăţii, pentru păgubiţii tranziţiei, ci chiar şi pentru fericiţii tranziţiei, atîţia cît sînt. Este un capitalism care îi îngrijorează şi îi nemulţumeşte pe toţi. Populaţia României, investitorii străini, care vin aici spre paguba lor, guvernele occidentale, înduplecate, cu mare greutate, să accepte România în structuri mai avansate de integrare, nu încetează să fie surprinşi şi frustraţi de o desfăşurare pe cît de paradoxală, pe atît de păguboasă a lucrurilor. România este copilul teribil, nedisciplinat al Europei de Est, reuşind să rateze nenumărate ocazii: internaţionale, regionale şi locale. Chiar şi şeful statului rămîne în mod sistematic nemulţumit, adesea scîrbit de realitatea românească în încăpăţînarea ei de a scăpa rigorilor adevăratului capitalism de pe malurile Tamisei, Potomacului sau Senei. Toate acestea i-ar putea face pe mulţi să creadă că în fond reapariţia capitalismului este un proiect irealizabil în România. Şi totuşi, acesta există, dar este unul care nu ţine seama nici de nostalgiile interbelice, nici de vanitatea intelectuală, nici de cosmopolitismul turistic al politicienilor. Refuzînd în mod constant să aibă o esenţă conformă cu modelele occidentale, capitalismul românesc este o sumă de paradoxuri.

1. Împotriva celui mai elementar bun simţ proletar, avem de a face cu un capitalism care succede socialismului, după ce timp de decenii românii au sărbătorit cu mult fast dispari