Vînturile, valurile ne poartă prin te miri care locuri, ale mele sînt mai întotdeauna previzibile, adică dimineaţa copii la şcoală, altădată la părinţi în orăşelul cutare, mai apoi, şi mai des, într-o comună unde a mea mather-in-low îşi petrece în singurătate viaţa în mijlocul unui popor de găini şi a cîtorva perechi de găinuşe pe care bănăţenii le numesc hanţi şi gredli, după vechi influenţe multiculturale impuse încă după tratatul de la Passarowitz, cînd prinţul Eugeniu, din Casa Savoia, a intrat, în al doilea deceniu al veacului luminilor, prin poarta Forforoza în Cetate. Aşadar hanţi e cocoşelul mărunţel şi cam nervos din potriviri genetice, gredli e găinuşa cam bleagă ea din fire. Ceea ce pe scurt vă voi povesti e o saga electorală: o prefigurare a ceea ce va să fie. Încleştarea cu pricina este prilejuită de un parastas de un an al unei rude în vîrstă. Iacătă electoratul luînd loc în "soba din faţă", iacătă popa spunînd cele de cuviinţă, tămîind, cuvîntînd, invocînd şi, iacată, bucuria sadoveniană cu care electoratul apucă paharele cu ţuică: "Dumnezeu să-i primească lu' baba cutare", zic, şi cu lingurile apucă din coliva frumos împodobită cu efecte de ciocolată din Germania: în liniştea care se lasă în aşteptarea supei de găină, un inginer-la-pensie-repus-în-posesie-pe-30-de-hectare, despre care aflat-am că se îngrijeşte să pună în comună de-o filială peremistă, zice următoarele sentenţe memorabile: "na, aţi văzut unde a adus ţapu' ţara românească, sărăcie că nu mai avem ce pune pe masă". Electoratul scufundat în farfuriile umplute cu supa galbenă, cu tăiţei producţie autohtonă, îi dă dreptate, clatină toţi îngrijoraţi din cap. Las un timp să treacă, nu lung, şi contraatac duios: "d-apăi", zic, "şi domnu Iliescu dă ţara la ruşi, aţi văzut cu firu' roşu".

Masa electorală îmi dă dreptate: "da, da", zic, "am văzut", şi clatină îngrijoraţi din cap. Pe u