O clădire mărunţică, aflată pe o străduţă bizară din French Quarter, în New Orleans, adăposteşte trei şcoli puţin cunoscute, ale căror standarde de admitere nu sînt nici prea-prea, nici foarte-foarte, dar la care înscrierile au crescut vertiginos în ultimii trei ani. Pe după zidurile îngropate în iasomie, un grup de 30 de elevi, aleşi pe sprînceană, urmează o dietă zilnică de cursuri. Şcolile oferă diplome în fiecare dintre specialităţile lor, dar poţi obţine şi diplome interdisciplinare. Şcoala de Imaginaţie (SI) se adresează cu predilecţie celor loviţi de SIS (Sindromul Îmbogăţirii Subite). Personalul, format din şase poeţi angajaţi cu jumătate de normă, predă următoarele discipline: Cum să-ţi foloseşti milioanele nemuncite pentru a-i ajuta pe alţii, Cum să te simţi în formă atunci cînd eşti putred de bogat, Cum să te bucuri de plăcerile simple ale vieţii fără să duci mîna la portofel şi Cum să te simţi iubit atunci cînd toţi te urăsc. Cursanţii sînt deprinşi să-şi folosească imaginaţia, după ce şi-au pierdut-o într-o măsură direct proporţională cu mărimea averii. Utilizînd un sistem zecimal, în care fiecare milion echivalează cu pierderea unei UI (unităţi de imaginaţie), programul este menit să atenueze sterilitatea şi părăginirea afectivă care pot conduce, în cazurile grave ale averilor de multe miliarde, la o totală dezumanizare. Instructorii îşi conduc clasele în excursii prin oraş, fără cărţi de credit, şi îi testează cu exerciţii de genul "pleci de la şcoală cu şase dolari şi te întorci într-o săptămînă cu doi prieteni şi cincisprezece dolari". Dar la Şcoala de Imaginaţie nu totul stă în muncă silitoare: şirul apăsător al cursurilor este întrerupt de bairamuri crîncene cu scriere de cecuri pentru proiecte concepute în timpul orelor. Absolvenţii SI au reuşit să devină aproape umani şi sînt acum membri marcanţi ai diverselor comunităţi precum Hrană pentr