În noua serie a BPT a apărut un volum intitulat De la Praga la Paris şi Ierusalim; autor - Ian Neruda, figură marcantă a literaturii cehe din secolul trecut. Sînt note de călătorie, ce ţin nu atît de jurnal cît de reportaj; autorul, după toate aparenţele un citadin împătimit, vizitează Parisul, Veneţia, Neapole, Istanbulul, Belgradul, Viena, Berlinul etc. Însemnările, atestînd un remarcabil spirit de observaţie, au şi o anume doză de - şarmantă - naivitate. Din paginile consacrate călătoriei (în 1970) la Bucureşti, voi decupa - raliindu-mă astfel la o practică devenită frecventă - cîteva citate care (aici trebuie introdusă formula ritualică) se dispensează de orice comentarii: "...în România fiecare produs industrial poartă o marcă străină..." "Oraşul Giurgiu era ascuns în întregime într-un nor galben de praf". "De la Giurgiu la Bucureşti sînt numai cîteva staţii şi intrăm deja în gara luminoasă a capitalei României". "«Parisul de pe Dîmboviţa», fala românilor, viitorul oraş de faimă mondială al viselor româneşti". "Ce frumos oraş! de la gară se înclină domol spre Dîmboviţa o pantă molcomă, iar de cealaltă parte se înalţă un oraş nebănuit de mare în cadrul verde al grădinilor şi parcurilor. Totul străluceşte de parcă oraşul ar fi înflorit abia ieri! Casele sînt albe şi mari, acoperişurile de tablă au fie strălucirea albă a argintului, fie rumeneala purpurie a chinobarului". "Dar ce folos, ne aflăm la porţile Orientului (...). Pentru oraşele din Răsărit este valabilă o regulă necruţătoare: dacă oraşul îţi place de afară, nu intra înăuntru, iar dacă eşti înăuntru nu intra şi mai înăuntru. (...) Nu cumva să te abaţi puţin (...) pe străduţele periferice!" "Străzile sînt în majoritatea cazurilor înguste, accidentate, întortocheate, n-am văzut nici o singură «stradă» sau «cale» cum o numesc ei dreaptă. Denumirile acestor străzi sînt de asemenea o amestecătură ciudat