Vă scriu deoarece m-am săturat. Vă scriu deoarece, probabil, sînteţi singura revistă care mai permite revolta, o afişează şi o comentează. În aceste vremuri, a fi tînăr şi revoltat constituie un subiect de care ceilalţi rîd. Am observat că marea problemă a acestei ţări este lipsa unui ideal. Cineva ar putea să-mi spună că noi credem în idealul european, în integrare etc. Nu. Noi nu credem în nici un ideal, de aceea plutim în derivă. Noi credem numai în noi înşine. La propriu şi nu la figurat. Fiecare român crede numai în calea sa care este cea bună. Toate celelalte căi ale celorlalţi trebuie distruse, bîrfite, negate. "Eu sînt cel mai tare, tu eşti nimic"... iar cel care simte (poate nici nu o gîndeşte conştient) aceasta va face totul pentru a-l îngropa pe celălalt. Revolta mea provine din mediul provincial în care locuiesc. Un oraş mic, dar plin de "caractere". Fiecare îl ciuguleşte pe celălalt. Grupurile de interese se concentrează în spatele unor ziare şi pseudo-televiziuni. Folosind aceste arme se porneşte atacul. Fiecare mare personalitate financiară care-şi bagă banii în astfel de "jucărele" are orgoliul de a se umfla: scrie editoriale, apare în fiecare zi "pe post". După cum la Bucureşti "baronii" presei jonglează afacerile şi scandalurile, la fel şi în Provincie. Poate că oamenii inteligenţi se întreabă de ce România în ansamblu merge atît de prost, de ce Provincia este chiar mai retardată decît Capitala. Vă pot da un răspuns: provincialii preiau modelul "mîncătoriei" bucureştene deoarece mass-media îl oferă pe tavă.

Comunităţi mici, precum cea cîmpineană, imită comportamentele personalităţilor din Capitală, iar atunci cînd mai există un ziar-două imediat se caută scandal. Cît mai mult scandal, că doar din asta trăim, asta mîncăm seara şi noaptea împroşcîndu-ne şi urîndu-ne edificăm un viitor demn de cele mai reci previziuni. Dar omului român nu-