liniştea calmul de a sta undeva în patiseria-restaurant-cofetărie a unui necunoscut orăşel de provincie care ar putea fi caracterizat cel mai bine ca fiind... dichisit, sunetul insuportabil la numai patru ore din dimineaţă al deşteptătorului, la orice oră de altfel, camera de baie plină de ecou, pasta de dinţi, aromată apa, umedă oglinda, tu scapi repede de toate acestea, arunci nişte haine pe tine, este întîi decembrie şi trebuie să ajungi în acel orăşel să zicem cîmpina un prieten depune jurămîntul nu se poate să nu te duci îţi repeţi neîncetat acest lucru totul e să rezişti tentaţiei de a te vîrî în patul cald sub plapuma grea pînă ieşi pe uşă pînă şi în momentul în care îmi încalţ bocancii mă bate gîndu' mă bate un gînd acelaşi reuşesc să ajung în gara de nord după o oră nu mai am timp să-mi cumpăr bilet naşu' îmi dă rest (!) la 50.000 eu din curiozitate refuz el insistă nu am încotro rămîn fără replică atunci cînd îmi motivează cu cinstea negustorului clandestin oricum e prea devreme poate că încă mai visez în sfîrşit după ce ascult volens-nolens vorba bunicului ultimul album treisudest pe culoarul ticsit de lumea de pe lume calc pe peronul gării din cîmpina în faţa mea clădirea gării după ea oraşul poate un bulevard poate o parcare poate orice trec prin şi ajungînd dincolo mă trezesc nicăieri cel mult o staţie de autobuz şi o alta de taxiuri dimineaţa crescuse între timp devenise plăcută atrăgătoare frumoasă ţineam să fac o plimbare pe jos pînă-n centrul oraşului la oricare distanţă s-ar fi putut afla acesta de esenţiala periferie în care mă trezisem eu ca să aflu direcţia mă îndrept spre un taxi şoferul îmi deschide uşa portiera poarta eu parcurg şi ultimii patru metri care ne mai despart şi aşezîndu-mă în dreapta lui mormăi oarecum înciudat "în centru" nu ştiu dar în dimineaţa asta sînt convins că o să sune pueril infantil idiot chiar dar nu vreau să d