Un compromis intre candidatii fara sanse, gen Emil Constantinescu, si candidatii cu sanse pe care nu le merita, gen Ion Iliescu Premierul Mugur Isarescu este cea mai populara personalitate politica a Romaniei. Performanta lui e cu atit mai semnificativa cu cit imaginea sa nu pare afectata nici de performanta modesta a guvernului pe care-l conduce, nici de cea, catastrofala, a coalitiei pe care, totusi, o reprezinta la nivel executiv si nici de climatul politic general, bulversat de scandaluri. Conform ultimului sondaj de opinie, peste 70 la suta dintre romani cred ca Romania merge intr-o directie gresita sau "nu merge nicaieri", 54 la suta cred ca guvernul actual conduce tara mai rau sau la fel, adica tot prost, ca cel dinainte. Dar Isarescu, seful guvernului, se bucura in continuare de cea mai mare incredere. Pesemne, romanii au o slabiciune pentru fostul guvernator al Bancii Nationale. Asa a aparut ideea pe care ziarul nostru a lansat-o mai in gluma, de 1 aprilie, mai in serios, plecind de la o anumita ingrijorare, a candidaturii lui Mugur Isarescu la presedintia Romaniei. In politica, realismul nu exclude exercitiul imaginatiei. Dimpotriva, il recomanda in cel mai inalt grad. E posibil un asemenea scenariu? Pentru a fi posibil, prima conditie ar fi ca insusi Mugur Isarescu sa fie disponibil pentru un asemenea gest. Pe vremea cind doar se vehicula numele lui Isarescu drept posibil inlocuitor al lui Radu Vasile si chiar al lui Victor Ciorbea, cind acesta fusese debarcat, multi respingeau o asemenea varianta, pe considerentul ca fostul guvernator al BNR ar fi genul de personaj neinteresat de politica. Un fel de "pur" al tehnocratiei autohtone. Mugur Isarescu e acum prim-ministru al unui guvern pur politic. Indiferent cum a ajuns in acest post, e clar ca, acceptindu-l, si-a dezvaluit si recunoscut, implicit, slabiciunea pentru politica. Isarescu are microbul politicii