Minunea lui Ursan O intamplare din acelea ce nu sunt usor de uitat mi-a fost povestita de un taran din Busteni, intr-una din peregrinarile mele prin munti. Tocmai paraseam oraselul asezat la poalele versantului abrupt, cand atentia mi-a fost atrasa de o casa frumoasa, prin simplitatea si bunul gust...
Minunea lui Ursan O intamplare din acelea ce nu sunt usor de uitat mi-a fost povestita de un taran din Busteni, intr-una din peregrinarile mele prin munti. Tocmai paraseam oraselul asezat la poalele versantului abrupt, cand atentia mi-a fost atrasa de o casa frumoasa, prin simplitatea si bunul gust cu care era construita. M-am apropiat si, in clipa aceea, toate zicalele cu privire la eternele neintelegeri dintre caini si pisici s-au evaporat in aerul de deasupra gradinii ce strajuia casa. Pe o gramada de nisip statea tolanit un urias Saint-Bernard, iar o pisica maidaneza dormea linistita pe spatele acestuia. Am vrut sa imortalizez scena, dar, cum stapanul casei -un barbat la vreo 70 de ani - tocmai iesea in curte, am cerut intai permisiunea acestuia. Mi-a acordat-o, cu conditia sa ascult povestea celor doi prieteni.
"Era noapte si o vreme... sa nu dai nici un caine afara din casa", incepu batranul cu o voce domoala. "Ploua mocaneste de vreo cinci zile. Ziceam, Doamne, cand se mai opreste urgia asta! Stateam langa soba cu nepoata mea si Ursan, cainele pe care il vezi aici, cand deodata un scancet prelung si jalnic m-a facut sa inlemnesc. M-au trecut toti fiorii. Parca nu era de ajuns potopul - cine stie ce lighioana se abatuse prin ograda noastra! Ursan s-a ridicat in picioare si a inceput sa dea cu laba in usa. Pe cat il vezi de mare, pe atat e de bland, saracul, n-ar face rau nici unei muste. Asa ca m-am temut si i-am strigat sa stea linistit. Da" de unde! A deschis cu botul usa, ca am ramas uluit, nu-l mai vazusem facand asta si doar il am de cand era
