Manifestându-se cu bune rezultate, în eseu şi studiul de istorie literară (Ochiul ciclopului. Tudor Arghezi, prozatorul Ed. Eminescu, 1981; Introducere în opera lui Zaharia Stancu. Ed. Minerva, 1985), Mariana Ionescu a dat şi proză originală: Exerciţii de fidelitate - roman (Ed. Cartea Românească, 1987; Două părţi cal şi una vizitiu - nuvele (Ed. Albatros, 1990); Geografie cu îngeri - jurnal fabulatoriu (Ed. Eminescu, 1997). Reeditându-şi volumul subintitulat roman, autoarea rămâne fidelă unei specii de graniţă, am zice interdisciplinare, la confluenţa monologului nesfârşit cu introspecţia morală a acelui Tu mărturisitor şi narator în acelaşi timp. Evocarea unor momente emblematice din copilărie, adolescenţă şi prima tinereţe are darul psihanalitic de a atesta o anume fatalitate biografică, umană intelectuală şi caracterială. Fatalitate convertibilă în inflexibilitate, imperativ moral, sacrificiu. Cele 222 de pagini de "Exerciţii de fidelitate" (Ed. Eminescu, 1999) se oferă când într-o scandare gravă de versete, când în povestiri exemplare, scene şi secvenţe din Bucureştiul anilor '80, dar şi din hinterlandul natal buzoian. Avem în fond o intensă biografie intelectuală, retrăită cu înfrigurare stilistică, dar şi cu detaşare eseistică, hiperanalitică uneori.

Anamneza, psihismul copilului dar şi al adultului sunt proceduri dominante într-o veritabilă vânătoare faţă de propriul eu, dar şi faţă de parteneri, referenţi - repere apte să marcheze pe viaţă gândirea şi comportamentul eroinei (pianista octogenară, maestrul, bătrâna hoaţă etc.). Tentaţia escavării într-o intimitate inepuizabilă, frizând jurnalul liric gen "mon coeur mis à nu", este surdinizată de arta digresiunii dar şi a portretului-robot, incisiv. Autoarea nu pregetă să folosească tonalităţi de aquaforte pentru a zugrăvi climate, figuri şi scene criante, groteşti, ale mizeriei fiziologice şi prom