(despre demnitatea stîngii româneşti) Şi totuşi, stînga intelectuală românească are în spate o merituoasă tradiţie. Nu mă simt a fi cel chemat pentru a o reliefa. S-o facă intelectualii de stînga, cei prinşi ca musca-n miere în trena publicaţiilor ce apar ca ciupercile după ploaie şi rîd în soare spre omul ce răsărea cu soarele odată. Drama socialismului românesc încă urmează, în opinia mea, să fie cunoscută - de la Constantin Dobrogeanu-Gherea (al cărui fiu, Alexandru, a murit acolo unde l-a tras aţa sorţii şi utopia comunistă, adică la curtea lui Stalin) pînă la partidul ei tradiţional, al lui Constantin Titel-Petrescu (partid victimă a aceluiaşi Stalin, pentru care stînga non-comunistă era cel mai mare duşman imaginabil!). S-a cam ales praful la noi, mi se pare, de una dintre cele mai frumoase sloganuri politice pe care le-a dat Europa în ultimele două sute de ani: La stînga, acolo unde este şi inima! - după cum spuneau goşiştii europeni de altădată, fie-le ţărîna şi naivitatea uşoară. (Nu, nu mă-ntrebaţi ce sfinţi şi dumnezei ar chema la apel Titel-Petrescu dacă ar da ochi cu Miron Mitrea sau cu George Pruteanu, pentru că nu aş şti ce să vă răspund.) Ireverenţiozitatea mea nu va merge pînă la a face o paralelă între Marx şi Păcală - deşi va trebui, finalmente, să ajung la acesta din urmă. Voi ajunge printr-o carte pentru copii: Năzdrăvăniile lui Păcală se cheamă, spre exemplu, volumaşul publicat relativ recent de către editurile Regis şi Tineretului (cartea nu are nici redactor, nici an de apariţie, nimic; în lipsa oricărui reper editorial, dau ISBN-ul: 973-98851-1-X). Ediţia reia întocmai conţinutul vreunei alte ediţii apărute probabil prin anii '50 şi, dintr-o lene suverană, reia şi prefaţa. Pe scurt, iată ce veţi afla - dumneavoastră sau copiii cărora le dăruiţi cartea - din primele ei pagini: Păcală şi ceilalţi eroi de teapa lui "corespund unei epoci s