1) ...Şi-a găsit, aşadar, în fine!, şi Titu Maiorescu locul în Panteonul politic al actualităţii: i s-a decernat, postum, titlul de reprezentant marcant al unui PNŢCD din secolul nouăsprezece. Nu e o glumă. Nu e nici una dintre acele enormităţi produse cotidian şi în cantităţi industriale prin încrucişarea dintre semidoctism şi patriotismul de partid sau tot felul de alte patriotisme la purtător. E grav şi e serios. Şi este judecata unui specialist, a cărui competenţă, probată, e în afara oricărui dubiu. Este judecata unui eminent critic literar şi a fost expusă într-o publicaţie de asemenea eminentă: Alex Ştefănescu, "În aşteptarea oamenilor de cultură", în revista 22, nr. 12, 21-27 martie 2000.
2) Din lăudabila dorinţă de a clarifica o polemică transnaţională şi chiar intercontinentală, în multe privinţe ermetică însă pentru cititorul român, revista Observator cultural (nr. 5, 28 martie-3 aprilie 2000) reproduce, "cu asentimentul autorului", articolul lui George Voicu Reacţia de prestigiu, apărut iniţial în 1998, în Sfera Politicii, articol prezentat drept "punct de pornire" al încîlcitei controverse. Cum însă articolul lui George Voicu are subtitlul "reflecţii pe marginea unei polemici", subtitlu conservat la retipărire, se deduce lesne că e mai degrabă o verigă decît un veritabil "punct de pornire". Şi mai mult: ignorat, într-adevăr, la apariţie, articolul lui George Voicu a declanşat o serie de reacţii polemice sau de delimitare abia doi ani mai tîrziu, exclusiv ca urmare a traducerii în revista franceză Les Temps Modernes (nr. pe noiembrie-decembrie 1999), traducere incorect şi tendenţios recenzată în cotidianul Le Monde. Da, dar traducerea din Les Temps Modernes nu este chiar o traducere, este mai curînd o prelucrare, o adaptare a textului din Sfera Politicii; iar dacă, totuşi, se preferă termenul de "traducere", ar trebui precizat că
e vor
