Alexandru DANGA B ucureşti. În '59, părinţii lui cumpără (adică cu bani, adică cu lei şi, surprinzător, cu contract), de la tanti Grunberg, apartamentul de la etaj, din Ţepeş Vodă 28. În '96 se dă drumul, uneori cu lege, alteori fără judecată, la repunerea în posesie a celor ce-au fost naţionalizaţi. Fiul lui tanti Grunberg se întoarce în ţară. Apropo, am uitat, se zvonise că în ţară se face dreptate. "Subsemnatul Grunberg Solomon Nelu chem în judecată şi personal la interogatoriu pe Consiliul Local al Municipiului Bucureşti şi pe SC Foişor SA pentru ca prin hotărîrea ce veţi pronunţa să-i obligaţi pe pîrîţi: 1. Să-mi lase în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în str. Ţepeş Vodă 28 şi 2. Să constataţi nulitatea absolută a deciziei prin care în baza Decretului Lege nr. 111/1951 imobilul sus menţionat a trecut în proprietatea statului." Şi urmează o poveste clasică: tanti Grunberg a luat imobilul de la un Ştefan Nicolescu în '46. În '65 apartamentul a fost naţionalizat, nu de la tanti Grunberg, între timp plecată din ţară, ci de la fiica Nicolescu. Şi ce frumos le zice nea Nelu Solomon:

să i se dea conform principiilor "nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decît are" şi "fraus omnia corumpit". ICRAL-ul nu s-a arătat spre a spune atît: nu avem adresa pe inventar. În '98, pentru povestea asta nea Nelu Solomon cîştigă punerea în posesie, în faţa unui juriu compus din Sultănica Gavrilescu, judecător de sectorul doi. Adevăratul proprietar, Alexandru Danga, n-ar fi aflat nici acum că urma să-şi mute catrafusele în stradă şi să urle la lună. Un vecin, ca toţi vecinii, merge la ICRAL să-şi plătească dările şi acolo află că Danga-i fără casă. Sigur, nea Nelu Solomon îşi iubeşte mama uitucă şi vînzătoare de imobil, precum judecătoarea Sultănica iubeşte mult ficţiunea şi aşa cum Danga îşi iubeşte soţia, casa, peste treizeci de ani petrecuţi prin un