Două TIR-uri uriaşe, parcate ostentativ, zile în şir, în centrul oraşului. Pe prelate scria mare, de la un capăt la altul, ca să vadă tot românul: DORU SECHELARIU. Era prin '90 şi aşa începea cariera publică a celui care acum e primarul Bacăului. O carieră marcată de goana obsesivă după notorietate şi de refuzul tenace de a-i accepta reversul. Dumitru Sechelariu a fost mai întîi mecanic auto. Apoi a administrat jocurile mecanice ale unui italian, lucru mare pe vremea lui Ceauşescu, şi nu puţini sînt cei care cred că atunci a prins cheagul cu care s-a lansat în afaceri. După revoluţie, a înfiinţat firma Selena şi, mai ales, a construit buticuri non-stop în staţiile de autobuz. A fost declarat neoficial primul milionar al Bacăului - şi era vremea cînd milionul de lei însemna mult. Cum banii stîrnesc setea de notorietate, a venit vremea ca Dumitru Sechelariu să iasă din cercul destul de strîmt al oamenilor de afaceri şi să păşească pe o potecă nouă. Şi a ales-o pe cea care produce faimă cu cel mai bun randament: fotbalul. Firma Selena a preluat echipa Bacăului şi Dumitru Sechelariu a căpătat astfel rîvnitul blazon de "om de fotbal". Şi cum fatalmente banii şi notorietatea stîrnesc setea de putere, anul 1992 marchează intrarea lui Dumitru Sechelariu în arena politică. A candidat, ca independent, pentru fotoliul de primar. Bani mulţi, campanie pe măsură. După o administraţie FDSN-istă anemică, ideea unui independent bogat i-a sedus în bună măsură pe băcăuani. Însă în plină campanie electorală, o notiţă parşivă publicată în cotidianul local "Deşteptarea" dezvăluia că în 1983, pe cînd era mecanic auto, Dumitru Sechelariu a fost condamnat pentru complicitate la un furt de piese de la Dacia Piteşti. Scăpase de puşcărie mulţumită unei amnistii. Inutile drepturile la replică şi jurămintele că a fost o victimă - Dumitru Sechelariu pierdea alegerile şi căpăta o aversiune f