Prevad o obiectie a lui Andrei Cornea la argumentul meu din articolul O prostie inteligenta (Observator cultural, nr. 5). Va spune ca el a folosit cuvintul antisemitism intr-o acceptiune speciala. Care e aceasta? Iat-o: opozitia teologica fata de iudaism si iudei.
Fals. Fals. De doua ori fals. O data, pentru ca antisemitismul nu are nici o legatura, dar absolut nici una cu teologia (indiferent care ar fi ea). Si a doua oara, pentru ca opozitie teologica fata de iudaism si iudei nu exista. Islamismul e altceva, nu e antisemitism, nu e antiiudaism. Crestinismul e altceva, nu e antisemitism, nu e antiiudaism. Iudaismul, islamismul si crestinismul sint revelatii diferite ale aceluiasi adevar religios.
Prismatic, adevarul religios – Unul – se face vizibil in culori diferite. Prisma e data de structurile noastre mentale diferite. Sintem oameni, nu dumnezei. De aceea vedem adevarul ca fiind religios si de aceea il vedem in culori diferite. Dumnezeu nu e o persoana religioasa. Nu are religie. La Dumnezeu nu exista adevar. El este Adevarul.
Nu sintem dumnezei? Ba da, zice Iisus, dar nu stim sa realizam aceasta evidenta. A o realiza este ceea ce se cheama Apocalipsa. Singularitati, de tipul extrem de rar al sfintilor, pot realiza Apocalipsa. Acolo, in Apocalipsa, timpul se sfirseste. Dispare. De fapt, nu dispare. Nu are ce sa dispara. Timpul nu exista. Este maya. Acolo, in Apocalipsa, realizam ca am fost prizonierii unei prejudecati care ne facea sa credem ca exista ceva pe care l-am numit timp. Adam n-a avut cui da acest nume. In mentalul lui nu aparea ceva care sa ceara numele timp. Nici altceva care sa ceara numele istorie.
Ce este, asadar, Apocalipsa? Este momentul non-temporal cind vom realiza, cu totii, ca timpul era o iluzie. Dupa Apocalipsa, nu vor mai exista iudei, islamisti si crestini, ci oameni-dumnezei, fiii lui Dumnezeu, pasa
