Partea întîi

în care se va vedea că autorul citeşte franţuzeşte şi că o convenţie narativă folosită deja într-un alt text îi poate fi de mare ajutor şi a doua oară

Am închis televizorul cu un vag sentiment de frustrare şi am intrat în pat. Lumina veiozei, molatică, desena pe aşternut reţele abstracte de cute. Am luat de pe noptieră o ediţie franţuzească a cărţii lui Rudolf Steiner, La science occulte, Traduit de l'Allemand avec l'autorisation de l'auteur par Jules Saurwein, d'apres la quatrième èdition revue et corrigèe, Paris etc. şi am deschis-o la semn. Era vorba acolo despre cele patru corpuri - corpul fizic, corpul vital, dinamic sau eteric, corpul astral sau emoţional şi lăcaşul propriu al Eu-lui - şi despre legătura lor ascunsă cu lumea de dincolo de simţuri. Aceste trepte ale făpturii omeneşti, zice Steiner, sînt solidare cu întreaga alcătuire a universului şi evoluţia lor este îngemănată cu mişcarea inefabilă a lumii. Gîndul la o asemenea pulsaţie a fiinţei şi la difuziunea ei în nesfîrşirea firii mi-a dat, sub anvelopa protectoare a nopţii, o stare inexplicabilă de siguranţă şi o adîncă melancolie. Foşnetul mătăsos al cearceafului era singura adiere într-un cîmp care, prin liniştea lui desăvîrşită, asemănătoare stării de vid, devenise halucinant. Am închis cartea, am stins cu o mişcare mecanică veioza şi m-am acoperit pînă la gît cu pătura. O tulbure senzaţie de uşurare... Răgetul leului din grădina zoologică s-a ridicat dintr-o dată în noapte, a ocolit ca o undă vîscoasă pădurea de plopi, a pătruns vălurind pînă în cameră şi a spart întunericul în mii de pete tremurătoare. Dacă natura umană, m-am întrebat simţindu-mi pleoapele tot mai grele, este solidară cu întreaga vibraţie cosmică, în ce raporturi se află ea cu propria sa istorie? Cînd tocmai mă pregăteam să-mi ofer un răspuns pe măsura tot mai adîncei mele scufund