Wenn die Dinge aus dem Namen fallen (Revolta morţilor, traducere din limba germană de Victor Scoradeţ, Editura All Educational S.A. 1998), reportajul-eseu al lui Dieter Schlesak, din primăvara post-totalitară de la Bucureşti, apărut la scurt timp în Germania, în 1991, a prins "ruinele" vechiului regim, nu şi complexa şi obscura activare a unei politici de după Eliberare. Cartea se deschide unui prezent înfierbântat şi limitat, dar o face pe temeiul unui lung trecut, pe cât de irecuperabil, pe atât de obsedant.
Dieter Schlesak n-a uitat de Paul Goma, închis împreună cu alţii după revoluţia din Ungaria anului 1958. Goma este reamintit de mai multe ori pentru romanul Ostinato şi alte cărţi ale coşmarului şi teroarei pe care le-a scris. Nu se reia formula conjuncturală, politică, şi nu estetică, a lui Ionesco, "un Soljenitsyne roumain". Dar scriitorul disident apare evocat aici cu nereţinută, patetică, aproape mistică admiraţie, ca un "înger căzut, eretic, asemenea lui Koestler, Orwell, Sperber sau Istrati" (99). Autorul documentarului reflexiv n-a uitat nici de Dan Deşliu, un disident rămas în România, într-un nonconformism tolerat de regimul Ceauşescu. Despre Deşliu nu se menţionează că este şi un fost proletcultist privilegiat în anii '50, într-o lume, binecunoscută de D. Schlesak, ca rămânând una a "minciunilor verosimile", cum o prezintă prozatoarea dictaturii din Est, Herta Müller.
Întoarcerea exilatului transilvan nu devine sosire ori rămânere, ci o pură călătorie "acasă", încheiată cu o imposibilă regăsire. Autorul cărţii trăieşte un dublu eşec. Nu-şi va regăsi nici meleagul natal, după care a tânjit, şi nici sinele căzut, cioranian, în şi din timp. Va exclama, aşadar: "aceasta este o călătorie prin propriile mele ruine; o, patrie!" (12)
El venea din exil şi avea să revină în exil, încredinţat că lumea este omogenă şi atomizată, "acasă"
