Texte călătoare

O premieră în viaţa bătrînului Cronicar cu degete înnegrite de cerneală tipografică şi lecturi acompaniate de foşnetul paginilor: a citit, pe ecranul computerului, prima revistă culturală românească publicată doar în varianta electronică, NORII. Identitatea editorului, Ştefan Bălan, prinde contur în ciberspaţiu doar prin textele sale: un intelectual cultivat, mare pasionat de literatură şi arte, pentru care munca editării acestui trimestrial pe Internet e o necesitate şi o bucurie. Alte date despre persoana sa nu ni se dau (se pare că e un tînăr medic stabilit la New York). Titlul publicaţiei plasate sub un motto din Borges - "Nu există lucru care să nu fie un nor" - e justificat liric în editorialul numărului inaugural: "Mai puţin importantă decât viaţa trăită nemijlocit, iată o nouă revistă de cultură. Ea este exact ceea ce numele spune: o colecţie de texte călătoare, mai de durată sau nu, coagulate cu o anume disperare bucuroasă în golul albastru, uneori desenând alte lucruri după cum (şi când) le citeşti. Texte aruncând umbre lungi sau, terifiant, nici una, mai aproape de pământ sau mai departe, dar parcă-ntotdeauna la fel de departe sau de aproape de ceva anume. Oare de sine?" Vorbind şi în numele colaboratorilor săi, poetul (iată!) Ştefan Bălan afirmă că: "textele au fost scrise în primul rând pentru noi înşine, tocmai acest lucru dându-le coerenţa şi puterea, mică sau mare, de gravitaţie. Scrise din preaplin sau din preagol, dintr-o inadecvare sau dintr-o coincidenţă nesperată, ele funcţionează ca excreţii, lămuriri, deveniri, salvări, posedări, exorcizări, interjecţii ale propriei fiinţe şi putem spune ideal că ele nu ar fi putut să nu fie. Niciodată nu vom insista îndeajuns asupra faptului. În acest sens, preferăm să nu ne gândim la ele ca la literatură. Altfel, desigur, înţelegem că, odată ce momentul de alchimie personală