Cine n-a auzit vorbindu-se de acest carnaval? Şi cine n-ar vrea să asiste la el? Tot mai spectaculos şi mai agresiv, Rio în Carnaval simbolizează pentru mulţi Brazilia însăşi. Divertismentul cu majusculă, sărbătoarea la superlativ. Transmisiile TV în direct, casetele video, filmele cu cele mai reuşite ediţii se succed în aceste zile pe toate canalele televiziunilor din lume, pentru a obţine euforia colectivă. Un loc printre spectatorii acestui Carnaval se plăteşte cu aur şi face parte din visul a sute de milioane de oameni.

Pentru cine a urmărit măcar o singură dată invidiatul eveniment, entuziasmul aprioric se poate curînd transforma în contrariul lui. Spectacolul Carnavalului din Rio de Janeiro nu-i nici pe departe sărbătoarea la care visează turiştii: e un spectacol care începe promiţător şi curios, continuă neliniştitor şi se sfîrşeşte în coşmar.

Curios, într-adevăr, în prima oră de desfăşurare. Şcolile de samba defilează în careuri de cîteva sute de femei, mai ales femei; fiecare grup - îmbrăcat în exact acelaşi costum, urcat uneori pe care alegorice, dispus în formaţii de fantezie. Piaţa se umple de crinoline mov şi albe; peste cîteva minute, piaţa se umple de seminuduri drapate în pene verzi; apoi de imense flori, adică de femei în costume mulate, imaculate, cu pălării în formă de petale; după aceea, de malacovuri galbene, brodate cu dantele multicolore; de corpuri indiene aurii, şerpuitoare, pe umerii cărora sînt lipite aripi străvezii, albastre, ca elitrele; urmează sute de dansatoare în roz, cu zece fuste suprapuse, umeri goi şi evantaie albe ca din pene de struţ, cu diametrul de un metru. Piaţa se umple din nou şi din nou, pînă cînd, în mintea privitorului european neavizat, imaginile încep să se amestece. Zecile de mii de corpuri care defilează în ritmul dansului sînt de o frumuseţe fără cusur, reprezentînd cele mai halucinante combina