O istorioara de toata minunea circula prin preajma noastra: ca sa fie linistita cum ca face parte din lumea buna, o cucoana a achizitionat un ciine nu foarte mare, din aceia cu par abundent pe frunte, foarte des si lung, pina la a te intreba cum mai vad lumea asemenea fiinte atit de devotate omului. Grijulie cit cuprinde, cucoana cu pricina s-a gindit sa faca mai multa lumina in viata patrupedului din dotare. Drept pentru care a pus mina pe foarfece si a tuns harnic prisosul de par de pe fruntea ciinelui. Se astepta, firesc, la un rezultat placut, ceva in genul sa zburde patrupedul de colo-colo prin toate cotloanele, avind el ochii si fruntea libere sa se minuneze de frumusetea lumii inconjuratoare. Dezamagire intensa, n-a fost sa fie asa cum visase doamna. Dupa tunsoarea executata cu drag si abnegatie, patrupedul cel flocos a umblat o vreme prin casa precum persoanele aflate in stare avansata de ebrietate. Aceasta pina cind, din intimplare, a aflat o perdea dotata, la poale, cu franjuri bogati. Ciinele, orbit de atita frumusete la care il obligase cucoana, s-a instalat sub perdea. Acolo zacea, nu-si ridica simpaticul cap decit atit cit sa-i cada peste ochi franjurii desi, ceva in genul fostei lui podoabe capilare. Numai asa, printre respectivele fire de matase, dorea sau intelegea ciinele sa vada lumea. Un reflex, un anume fel de a percepe realitatea, asa cred ca ne-ar explica specialistii. Sau incomoditati necesare pentru a conferi personalitate, numai asa, cu parul pe frunte, se distingea dinsul de alti membri ai familiei. Tot asa, cu reactii asemanatoare, se comporta furnizorii nostri de energie, in frunte cu inegalabilul Conel. Pina nu se instaleaza sub franjurii unor preturi ametitoare nu se lasa in ruptul capului.
***
Dupa cele ce se petrec, ne emancipam intens la capitolul performante. Un mindru cetatean al urbei, pe numele lui Ilie,
